Taxa pe prostie
SENATUL EVZ: Taxa pentru prostie
Vezi
și
1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19
2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor
create in Epoca Comunistă
3. Scara de valori a societății romanești
4. Hrana vie
6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,
veche de sute de ani
7. Destinatii uimitoare pe glob
8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile
9.
Duda a pus mâna pe Casa Regală
10.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o
!
11.
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
12.
A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!
13.
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din
populatie si nu aveau drept de vot.
14.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
15.
Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
16.
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
17.
Fii propriul tău nutriționist
18.
Maya ramane o civilizatie misterioasa
19.
Slăbești daca esti motivat
21.
Set medical Covid necesar acasă
22.
Medicament retras - folosit în diabet
23.
Brexit-ul - Spaima Europei
25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor
26.
Sistemele solare - apă caldă
27.
Economisirea energiei electrice
28.
Hoțul de cărți
29.
Aparitia starii de insolventa
31.
Microbii din organismul uman
32.
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
33.
„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”
Aş vrea să risipesc aici două suspiciuni pe care le-am întâlnit adesea pe forumul care însoţeşte varianta electronică a articolelor mele. Prima este că aş fi împotriva îmbogăţirii şi a bogaţilor în general. Că aş avea, adică, reflexe eticiste de stânga, poate chiar comunistoide. Bogaţi şi ultrabogaţi există pretutindeni, mi se spune, chiar în democraţiile cele mai avansate, cum o arată clasamentul Forbes, de exemplu. Bogăţia este dezirabilă, mi se spune, ea creează locuri de muncă, aduce prosperitate tuturor, contribuie la dezvoltarea ştiinţelor şi artelor. Perfect adevărat, dar cu o precizare. În ţările avansat democratice distribuţia bogăţiei are întotdeauna o anumită formă grafică: proporţia milionarilor şi a miliardarilor în rândul populaţiei e bine precizată. Acolo bogăţia este în cele mai multe cazuri una benignă, capabilă să se reverse asupra celor din comunitate. Baza ei este clasa de mijloc, a cărei medie a prosperităţii o menţine ridicată. În ţările "bananiere" bogăţia este aberantă, nefastă, urât mirositoare, pentru că se construieşte pe nefericirea şi pauperizarea omului de jos. Ea nu aduce nimic bun, dimpotrivă, comunităţii. Susţin, deci, că majoritatea celor ce se zbat să intre în politică în România o fac cu singurul scop al îmbogăţirii personale (aşa cum cei mai mulţi inşi intră în poliţie, în vămi şi-n alte locuri grase pentru şpăgi şi alte venituri necuvenite). E un anumit tip de om, "masculii de tip A" (dar şi câteva "femele" dominante), cefele groase , inşii şmecheri şi amorali, dornici să parvină prin absolut orice mijloace. Cei ce calcă pe cadavre ca să se ridice, pentru că nu au nici simţ etic, nici civic, nici religios, nici educaţie, nici cultură - de fapt nici o calitate reală care să-i califice ca lideri politici. "Nu spera când vezi mişeii la izbândă făcând punte", zicea despre ei Eminescu. Până acum câţiva ani se mai rătăcea printre ei şi câte un om în care mai puteai crede, acum ei sunt rari şi ascunşi prin ungherele întunecoase ale partidelor.
A doua suspiciune pe care-aş vrea s-o risipesc (dar n-o s-o pot face, pentru că postacii care infestează toate forumurile şi nu lasă nimic nemurdărit nu sunt sensibili la argumente) este că, având eu o viziune atât de neagră a eşichierului politic românesc, urmăresc pierderea încrederii oamenilor în parlament, în partide, în preşedinţie şi-n celelalte instituţii democratice. Întâmplător, însă, sunt tocmai un om foarte devotat democraţiei, care vede însă cum spiritul democratic este călcat pas cu pas de sute de oameni care n-ar avea ce căuta în viaţa publică şi-n posturile înalte în care se află. Văd zilnic cum interesul personal, trădarea, perfidia şi mai ales plaga plaiurilor mioritice, corupţia, înfloresc în cloaca în care-am ajuns cu toţii.
Cred în instituţii, dar de ce sunt oare infestate de oameni de o aşa joasă speţă? Nu cer dizolvarea parlamentului, dar de ce parlamentarii sunt, mai toţi, oameni atât de urâţi interior? De ce nu e mai nimeni pe care să-l pot admira, care să se ridice, prin calitatea lui umană, prin viziune politică, prin europenismul său deasupra jalnicei şi nocivei încâlceli de interese? De ce nu vrea Parlamentul României, de ce nu vor partidele o adevărată reformă a vieţii naţionale?
Mă tem că ştiu răspunsul, ba chiar îl ştiu prea bine: pentru că sunt cei aleşi de noi, cei care-au ştiut şi ştiu mai departe să ne fraierească, cei care ştiu să ne vâre-n capcane şi apoi să ne scoată din ele pe banii noştri. Sunt cei care nearată când morcovul, când biciul, la intervale cunoscute numai de ei. Lumea politică, aşa cum arată ea azi, e taxa noastră pentru prostie. E birul pe care-l plătim elitei dâmboviţene: buldogi, escroci, manipulatori ridicaţi pe munţii noştri de naivitate.
Citiţi mai mult: SENATUL EVZ: Taxa pentru prostie > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-taxa-pentru-prostie-921626.html#ixzz1xlGVNaI6
EVZ.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu