Prezumţia de ateism

                    Problema de moralitate

Dacă Biblia este greşit în a spune-ne unde am venit de la, cum putem avea încredere în ea să ne spună unde mergem?  - Justin Brown

Argumentul de la morale rele , încercările de a folosi existenţa răului moral de a respinge existenţa lui Dumnezeu. Dacă ar exista un Dumnezeu, care este susţinut, atunci el ar împiedica răul astfel, că el nu face acest lucru, prin urmare, dovedeşte că el nu există.                Răul Moral 

Vezi și

1.  Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2.  Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3.  Scara de valori a societății romanești 

4.  Hrana vie

5.  Europa privită din viitor 

6.  Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7.  Destinatii uimitoare pe glob

8.  Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9.  Duda a pus mâna pe Casa Regală

10.               Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

11.               Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12.               A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

13.               În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

14.               Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

15.               Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

16.               Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

17.               Fii propriul tău nutriționist

18.               Maya ramane o civilizatie misterioasa

19.               Slăbești daca esti motivat

20.               Serbet de ciocolata

21.               Set medical Covid necesar acasă

22.               Medicament retras - folosit în diabet

23.               Brexit-ul - Spaima Europei

24.               Virusul Misterios

25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

26.               Sistemele solare - apă caldă

27.               Economisirea energiei electrice

28.                Hoțul de cărți

29.               Aparitia starii de insolventa

30.               TRUMP ESTE PRESEDINTE

31.               Microbii din organismul uman

32.               Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

33.               „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

34.               Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

35.               Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

Un răspuns din ce în ce mai populare la acest argument este să-l întoarcă împotriva ateu, argumentând că răul moral nu numai că nu infirmă existenţa lui Dumnezeu, el de fapt se dovedeşte a fi. Existenţa unui standard moral, acest argument se execută, presupune existenţa lui Dumnezeu. Nu poate fi doar rău moral, apoi, care implică încălcarea unui standard moral, dacă există un Dumnezeu.

Argumentul de la rău moral este, astfel, luate pentru a fi auto-nege.Deşi se ajunge la concluzia că Dumnezeu nu există, se sugerează, în mod tacit se presupune că el face, şi aşa se contrazice.

Aşa cum teist se confruntă cu problema de a reconcilia existenţa răului cu existenţa lui Dumnezeu, "problema răului", apoi, deci ateu se confruntă cu problema de a reconcilia existenţa unui standard moral, cu non-existenţa lui Dumnezeu.

Există mai multe motive pentru gândindu-se că nu pot exista standarde morale fără Dumnezeu. Acestea sunt prevăzute în secţiunea referitoare la argumentul moral pentru existenţa lui Dumnezeu.

Este de remarcat faptul că aceasta nu este teişti numai că au crezut că moralitatea este dependentă de Dumnezeu.

Jean-Paul Sartre, de exemplu, existenţialist ateu, citat (sau mai degrabă misquoted), cu aprobarea lui Dostoievski spune ca, "Daca Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis." Într- Existenţialismul este un umanism , Sartre îşi exprimă exasperarea lui de la secular moralişti care resping pe Dumnezeu, dar lasă moralitate neschimbat; o mare parte din filozofia lui Sartre, de fapt, este de aproximativ de lucru din consecinţele negarea existenţei lui Dumnezeu şi lipsa de valori obiective, care, în opinia sa, că le presupune.

Liber-voinţa de apărare este o apărare împotriva teismului de argumentul moral de la rău.Argumentul de la rău moraleste argumentul că existenţa răului moral este incompatibilă cu, şi aşa infirmă, existenţa lui Dumnezeu. (Răul moral este pur şi simplu rău rezultă din acţiunile libere ale agenţilor morali.) Argumentul de la rău moral are următoarea formă:

Argumentul de la rău moral

(1) Dacă Dumnezeu există, atunci el este omnipotent, omniscient, şi binevoitoare.
(2) Dacă Dumnezeu ar omnipotent, omniscient, şi binevoitoare apoi lumea nu ar conţine răului moral.
(3) lumii, conţine răului moral.
Prin urmare:
(4) Nu este cazul că Dumnezeu există.

Ca toate formele de argumentul de rău, premisa cheie de argumentul moral este rău de la al doilea. Este cazul în care, dacă Dumnezeu ar omnipotent, omniscient si binevoitor, atunci lumea nu ar conţine rău moral? Dacă este aşa, atunci argumentul de la rău moral pare a fi un sunet, nu este nimic altceva în argumentul că admite de litigiu.

În scopul de a respinge argumentul de rău moral, apoi, teist trebuie să demonstreze că acesta nu este neapărat cazul în care, dacă Dumnezeu ar fi atotputernic, atotştiutor, iar apoi binevoitoare lumea nu ar conţine răului moral. În ce condiţii, deşi, pentru ce motiv, s-ar putea un astfel de Dumnezeu permite răul astfel?

Teişti, aproape invariabil să îndeplinească această întrebare, cu liber-va de apărare. Răul moral este cauzat de alegeri libere ale agenţilor morali, spun ei. Agenţie liber, deşi, este un lucru bun, o lume care conţin agenţi liberi este mult mai bine decat fie o lume care conţine automate sau numai o lume în care nu conţin fiinţe conştiente de la toate. Un Dumnezeu omniscient, omnipotent şi binevoitor ar crea, prin urmare, o lume care conţin agenţi liberi, şi în acest sens ar fi riscul de a permite răului moral de a intra în lume.

Primul mod în care liber-va lucrări de apărare, atunci, este prin distanţarea de la Dumnezeu, răul moral din lume. Răul moral nu este determinată de Dumnezeu, liber-voinţa de apărare susţine, dar de catre agenti liberi. Dumnezeu nu este, prin urmare, autorul răului moral, şi astfel nu este responsabil pentru aceasta.

Această concluzie ar putea fi criticat, însă, în felul următor: chiar dacă este agenţi liberi care comit rele morale, care sunt direct responsabile pentru ei, Dumnezeu nu pare să suporte cel puţin o parte din responsabilitatea indirect pentru ei. După toate, Dumnezeu a creat agenţi liberi, ştiind foarte bine riscul ca el a fost execută în acest sens, şi este, prin urmare, cel puţin parţial de vină pentru abuzurile lor, de libertatea lor. Dumnezeu poate fi susţinut, este vinovat de neglijenţă în crearea de agenţi liberi, chiar dacă nu de fapt, orice săvârşirea infracţiunilor morale însuşi.

Al doilea mod în care liber-va de apărare lucrări este în justifica existenţa răului moral prin care să justifice crearea lui Dumnezeu de agenţi liberi. Existenţa răului moral, liber-voinţa de apărare susţine, este o consecinţă a existenţei de un bine mai mare: liberul arbitru.Fără gratuit va nu putea fi nici o bunătate morală, o lume fără agenţi liberi punct de vedere moral ar fi nule. Buna, care este existenţa a agenţilor morali liberi, se sugerează, prin urmare, mai mari decât rău, care este existenţa răului moral, şi, prin urmare, Dumnezeu a făcut bine în crearea de agenţi liberi, chiar dacă ştia că unele dintre ele ar comite rele morale.

Unii au criticat această linie de apărare, susţinând că este bine că existenţa agenţilor morali liberi nu depăşesc rău, care este existenţa răului moral. Luaţi în considerare scara pe care răul moral a avut loc chiar în istoria recentă, acesta este un pret mare de platit pentru libertate, este un preţ prea mare?

Alţii au crezut că liber-voinţa de apărare nu pentru că Dumnezeu ar fi creat agenţi liberi, fără a risca aduce răul moral în lume. Nu este nimic logic inconsistente despre un agent de circulaţie care alege întotdeauna bine. Există, apoi, între toate agenţilor posibile liberi ca Dumnezeu ar fi creat, unii agenţi liberi, care ar fi ales întotdeauna bun. De aceea, uneori este cerut, nu a creat Dumnezeu acei agenţi liberi, lăsând celelalte necreat?

O critică în continuare a apărării liber-va imaginează o fiinţă umană folosindu-l pentru a justifica eşecul său de a interveni pentru a preveni o infracţiune de a fi comise. Dacă unul dintre noi au putut pentru a preveni o crimă brutală, dar în schimb a permis să aibă loc, atunci nu am putut justifica lipsa noastră de apărare cu ajutorul liber-va. Dacă ar fi să spunem că, deşi am fi putut preveni crima, ne-am gandit cel mai bine pentru a proteja liber-va de criminal prin care să îi permită să efectueze planul său, atunci ne-ar fi judecat, a făcut o eroare morală. De ce, în cazul în care acest argument ar fi inacceptabil provenind de la o fiinţă umană, ar trebui să ne gândim că mai acceptabil vine de la Dumnezeu?

Răul moral este rău, care este intenţionat provocate pe lume de către agenţi morali liberi.Problema răului moral este problema de a reconcilia existenţa răului cu astfel de existenţa unui Dumnezeu omniscient, omnipotent şi binevoitor. Desigur, în cazul în care un astfel de Dumnezeu exista, el este susţinut, el ar împiedica astfel de răul de la care apar.

Această formă specifică de generic argumentul de la răupot fi rezumate după cum urmează:

Argumentul de la rău moral

(1) Dacă Dumnezeu există, atunci el este omniscient, omnipotent şi binevoitor.
(2) Dacă Dumnezeu ar omniscient, omnipotent şi binevoitor, atunci lumea nu ar conţine răului moral.
(3) lumii, conţine răului moral.
Prin urmare:
(4) Nu este cazul că Dumnezeu există.

De departe cele mai comune de răspuns la argumentul de la rău moral este de apărare liber voinţa . Liber-voinţa de apărare este argumentul că, morale rezultate rele de la alegerile de agenţi morali liberi existenţa sa este în concordanţă cu existenţa lui Dumnezeu.Argumentul funcţionează în două moduri. În primul rând, aceasta susţine că, răul moral este cauzată de alegerile de agenţi morali liberi, Dumnezeu nu este responsabil pentru răul moral. În al doilea rând, aceasta susţine că, deoarece este mult mai important ca agenţi morali liberi nu există decât este că răul moral nu exista, Dumnezeu a făcut şi în crearea de astfel de agenti, chiar dacă ştia că s-ar putea alege să abuzeze de libertatea lor.

Un contor al doilea argument de rău moral face uz de unele dintre principiile de argumentul moral pentru existenţa lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, această contra merge, atunci nu ar exista standarde morale; totul ar fi permis. În cazul în care au fost caz, deşi, atunci nu ar fi nici un rău moral, pentru că ar exista legi morale care ar putea fi încălcat. Faptul că există răul moral, apoi, departe de neagă existenţa lui Dumnezeu, de fapt, se dovedeşte a fi. Aşa cum teist se confruntă cu problema de a reconcilia existenţa răului cu existenţa lui Dumnezeu, problema răului, atunci, deci ateu se confruntă cu problema de a reconcilia existenţa a moralităţii, cu non-existenţa lui Dumnezeu, problema de moralitate .

Problema răului natural este o formă specifică de problema răului , problema de a reconcilia existenţa răului cu existenţa lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este atotştiutor, binevoitor, şi toate-puternic, atunci de ce face el permite răul să apară?

Există două tipuri de răul din lume: morale şi fizice, atât par să existe în abundenţă. Relele morale sunt acele rele care sunt provocate în mod liber la omenirii de către omenire: înşelăciune, omor, furt, etc, au rezultat din alegerile de agenţi liberi. Rele naturale sunt acele rele care apar ca urmare a proceselor naturale: cutremure, incendii forestiere, tsunami, etc problema răului natural este, astfel, problema de a explica de ce Dumnezeu permite acest tip din urmă de rău să apară.

Răspunsul cel mai frecvent la problema de evilâ € " liberul arbitru de apărare â € ", susţine pe bună dreptate, că Dumnezeu a ales pentru a crea omenire liber, şi că răul este urmare a unui abuz nostru de această libertate. Răul nu este vina lui Dumnezeu, aceasta este a noastră. Această apărare se aplică numai la rău moral, rău naturale nu rezulta din alegerile de agenţi liberi, si deci nu pot fi justificate în acest fel. Răului natural, prin urmare, reprezintă o ameninţare mai mare la credinţa în Dumnezeu decât răul moral.

Două răspunsuri generice la problema de problema răului ipotezele sale fundamentale. Primul neagă că Dumnezeu este bun punct de vedere moral , la îndoială dacă el ar preveni răul, dacă el ar fi fost în măsură să, al doilea neagă faptul că răul există , la îndoială, dacă există o problemă de rezolvat, la toate.

Apărare Free-Will şi rele naturale

Există, totuşi, un răspuns alternativă la problema răului naturale, asociată cu Sfântul Augustin , care acordă că răul există, dar neagă că orice este natural. În cazul în care această poziţie poate fi menţinut, atunci va fi posibil să se extindă liber-va de apărare pentru a acoperi nu numai acele rele, de obicei, clasificate ca relele morale, dar, de asemenea, de obicei, cele clasificate ca fiind naturale.

De apărare funcţionează prin sugerând că evilsâ aşa-numita naturale € "cutremure, epidemii, etc.â €" sunt lucrările de forţe demonice, îngeri căzuţi. Ele sunt, se sugerează, nu mai puţin rezultat al voinţei libere decât rele în mod normal, clasificate ca fiind moral. Această apărare, astfel, neagă existenţa în mod eficient de rele naturale, considerând că toate relele rezulta din alegerile de agenţi liberi, şi pentru ca toate relele sunt morale.

Răul natural este o pedeapsă pentru păcat

O altă încercare de a rezolva problema răului naturale vede rău, cum ar fi o pedeapsă pentru păcat cauzate doar pe noi de Dumnezeu.Noi nu se pot plânge cu privire la relele naturale, pe acest punct de vedere, pentru că am merita tot ce avem. Rău naturale, deşi neplăcut ar fi, face parte în lume, face lumea mai dreaptă.

Dificultatea şef cu acest punct de vedere este că natura este un instrument brut de răzbunare, ci de multe ori cea mai grea loveşte pe cei care au păcătuit cel puţin. Argumentul poate reuşi în turnarea unele îndoieli cu privire la presupunerea că un Dumnezeu bun ar elimina toate suferinţele; bunăvoinţa lui Dumnezeu şi dreptatea lui pot exista în tensiune, şi un Dumnezeu binevoitor, uneori, poate doar va pedeapsă. Ea nu are, totuşi, explica distribuţia inegală a răului naturale pe care le observam.

Bine, nu poate exista fără Evil

Poate că o abordare mai robustă pentru a rezolva problema răului natural este cea care susţine că este necesar ca universul să conţină ceva rau pentru ca aceasta să conţină ceva bun. Binele şi răul, în conformitate cu această poziţie, sunt termeni relativi, ca si mai sus şi în jos sau trecut şi viitor; nu poate avea un excepţia cazului în care unul are ambele. În cazul în care acest lucru este corect, dacă este imposibil să existe fără celălalt, atunci, probabil, Dumnezeu a fost justificată în crearea unei lumi care conţine rău, pentru că a fost doar de a face astfel ca el ar putea crea o lume care conţine bun.

Evil face de ordin superior Marfuri posibilă

Chiar dacă este sugestia anterioară a rezistat, un argument similar ar putea fi propus, considerând că răul este necesară pentru anumite tipuri de bun pentru a exista. Concret, existenţa răului permite pentru produse care se opun rău, deschiderea de posibilităţi pentru curaj, pentru compasiune, şi de dependenţa reciprocă, de exemplu. Aceste bunuri de ordin superior nu ar putea exista altfel.O lume fără suferinţă ar fi lipsite de bunuri, cum ar fi acestea, şi, prin urmare, ar fi inferior.

Problema răului (sau argument de la rău), este problema de a reconcilia existenţa răului în lume, cu existenţa unui omniscient (atotcunoscător), Dumnezeu omnipotent (atotputernic) şi perfect.Argumentul de rău este argumentul ateu că existenţa răului nu pot fi reconciliate cu, şi aşa infirmă, existenţa unui astfel de Dumnezeu.

Creştinismul pretinde atât că Dumnezeu a creat lumea şi că el susţine. Creştinismul pretinde că Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile şi este capabil de toate fapte. Creştinismul pretinde că Dumnezeu este perfect, si vrea doar cel mai bun pentru creaţia sa. Dacă fiecare dintre aceste revendicări nu este adevărat, deşi, atunci este dificil de a vedea de ce Dumnezeu permite răul în lume, să persiste. Răului în lume, prin urmare, pare să fie de cel puţin puternic şi poate chiar dovezi concludente că cel puţin una dintre aceste cereri centrale ale creştinismului este fals.

Această discuţie va face distincţia între patru forme diferite de argumentul de rău: argumentul de imperfecţiune , argumentul de la rău naturale , argumentul de rău moral , şi argumentul de la necredinţă . Deşi fiecare dintre aceste argumente prezintă o altă problemă pentru teist pentru a explica, un alt motiv pentru a considera că ateismul este adevărat, fiecare parts o formă comună.Cele patru argumente sunt, desigur, reciproc coerente, şi astfel pot fi şi de multe ori sunt propuse împreună.

Fiecare dintre cele patru argumente de rău începe cu afirmaţia că dacă Dumnezeu există, atunci lumea ar ajunge la un anumit standard. Standardul anticipat diferă între diferitele forme de argument, fiecare argument susţinând că răul în numele său titleâ € "imperfecţiune, naturale rău rău, moral şi necredinţa respectivelyâ €" nu ar exista într-o lume creata si sustinuta de Dumnezeu.

În fiecare dintre argumentele această afirmaţie este susţinută de un apel la natura lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, se spune, atunci el este omniscient, omnipotent şi binevoitor. Ca atare, se propune, Dumnezeu ar şti cum să-l aducă cu privire la faptul că lumea intalnit standard de anticipat, ar putea să aducă vorba că universul cunoscut standard de anticipat, şi ar dori să-l aduc cu privire la faptul că universul cunoscut anticipată standard. Dacă Dumnezeu a ştiut cum să, au fost capabili sa, şi a vrut să facă un lucru, deşi, atunci cu siguranta el ar face acest lucru. Daca Dumnezeu exista, atunci, se pare că el va aduce vorba că lumea intalnit standard de anticipat de către adept al argumentului de la rău.

Următorul pas în fiecare din argumentele de rău este afirmaţia că lumea nu conţine într-adevăr, răul numit, că lumea nu ajunge la standardul pe care ar ajunge, dacă Dumnezeu a existat. Cele patru argumente, respectiv, prin urmare, susţin că universul este imperfect, că acesta conţine rău naturale, pe care le conţine rău moral, şi că aceasta conţine necredinţă. Fiecare argument concluzionează afirmaţia respectivă că Dumnezeu nu există.Argumentul de rău se poate, apoi, să fie reprezentat ca având următoarea structură:

Argumentul de la rău

(1) Dacă Dumnezeu există, atunci el este omniscient, omnipotent si perfect.
(2) Dacă Dumnezeu ar omniscient, omnipotent şi perfect bine, atunci lumea nu ar conţine rău.
(3) conţine lume rea.
Prin urmare:
(4) Nu este cazul că Dumnezeu există.

Unele încercări de a rezolva problema răului sunt generale, se aplică în mod egal la toate formele sale. Acesta este, uneori, a susţinut, de exemplu, că Dumnezeu nu este punct de vedere moral bun , şi astfel că prima premisă a argumentului de la rău este falsă. Premisa treilea a fost, de asemenea, la îndoială, există unii care neagă faptul că răul există . Dacă oricare dintre aceste soluţii este de succes, atunci toate formele de argumentul de la rău nu.

Cele mai multe incercari de a rezolva problema răului, totuşi, întrebarea a doua premisă o formă specifică de argument. O discuţie de fiecare dintre cele patru forme de argumentâ € ", argumentul de imperfecţiune , argumentul de la rău naturale , argumentul de rău moral , şi argumentul de la necredinţa â € "pot fi găsite urmând link-ul corespunzător.

Deşi mulţi filosofi atei au oferit argumente împotriva existenţei lui Dumnezeu, unii au crezut că nu este necesar să facă acest lucru, în scopul de a stabili raţionalitatea a ateismului. Nu este, acesta este susţinut, o prezumţie de ateism, din cauza naturii de teismul, noi ar trebui să fie atei, dacă nu ne sunt prezentate cu dovezi puternice pentru teismul, chiar dacă nu avem argumente specifice pentru ateism.

Există două tipuri de ateism: slabe şi puternice. Ateismul slab este definită negativ ca lipsa de credinţă în Dumnezeu. Ateismul puternic este definit ca pozitiv credinţa că Dumnezeu nu există.

Prezumţia de argumentul ateismului vine in doua forme, una cu privire la ateism slab şi alte ateismul puternic.

Prezumţia de ateism slab

Unii atei slabe susţin că ateismul este poziţia implicită pentru că el, care afirmă trebuie să dovedească. Teişti face afirmaţia pozitiv că Dumnezeu există. Atei slabe nu fac afirmaţia pozitiv că Dumnezeu nu există, dar reţine doar acordul lor, de la cererea de teişti de faptul că Dumnezeu nu există. Potrivit slab ateu, pentru că este teist, care face o afirmaţie, ea este teist care poartă sarcina probei.El, care afirmă trebuie să dovedească, şi astfel cu excepţia cazului în teist poate oferi un argument convingător pentru existenţa lui Dumnezeu, pe cei slabi ateu va fi justificată în ateismul său.

Prezumţia de ateism Strong

Acelaşi argument nu se aplică puternic ateu. Puternic ateu poziţia este la fel de fermă ca a teist. Teist afirmă că Dumnezeu există; puternic ateu afirmă că Dumnezeu nu există. În mâinile puternice ateu, prezumţia de argumentul ateismului, prin urmare, trebuie să fie reformulate. Puternic ateu nu poate indica tentativeness a poziţiei sale ca un motiv pentru care el nu trebuie să ofere un argument pentru aceasta. În schimb, unii atei puternice indica normal de poziţia lor, îndeplinesc acest rol.

Ateismul puternic, acesta este susţinut, coheres cu observaţiile noastre de lumea din jurul nostru, ea nu depăşeşte experienţele noastre. Teismului, pe de altă parte, face afirmatii extraordinare despre fiinţele spirituale, un taram ceresc, şi învierea iminentă a morţii. Aceste afirmaţii, spre deosebire de cele de puternic ateu, sunt extraordinare, adică ele nu se potrivesc cu experienţele noastre de zi cu zi, şi sunt, prin urmare, să fie crezut, cu excepţia, în faţa unor dovezi extraordinare.      www.philosophyofreligion.info