Legea Rico

 Legea RICO în SUA

Legea RICO în SUA: cum s-a născut arma anti-mafia și cum vrea Trump să o folosească împotriva lui Soros.

Legea RICO (Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act) a fost adoptată în 1970, în timpul administrației Nixon, ca parte a Organized Crime Control Act. Scopul inițial era unul clar: eliminarea crimei organizate care, în anii ’60-’70, controla industrii întregi prin mafii, extorcare și corupție la scară mare.

Până la apariția RICO, autoritățile se loveau de un obstacol major: liderii organizațiilor criminale rareori comiteau personal infracțiuni, delegând sarcini către subordonați. Prin RICO, procurorii pot urmări nu doar pe cei care comit faptele, ci și pe liderii și finanțatorii rețelei, dacă se demonstrează că fac parte dintr-o „întreprindere” implicată într-un „pattern” de activități ilegale.

Pentru a exista o acuzație RICO trebuie dovedite cel puțin două acte de racketeering într-o perioadă de zece ani. Termenul „racketeering” desemnează un set de infracțiuni grave, precum fraudă, mită, șantaj, spălare de bani, crimă, trafic de droguri, trafic de persoane, evaziune fiscală sau crime cibernetice. Pedepsele sunt severe: până la 20 de ani de închisoare pentru fiecare infracțiune, iar în cazurile care implică omor se poate ajunge la închisoare pe viață. În plus, se confiscă bunurile obținute prin fapte ilegale și se pot acorda despăgubiri triple în procese civile.

În anii ’80, RICO a devenit arma preferată a FBI pentru demontarea rețelelor mafiote italiene din SUA, precum Cosa Nostra. Celebrul „Pizza Connection Case” a fost unul dintre primele dosare majore în care această lege a dus la condamnarea liderilor mafioți.

În timp, RICO a depășit sfera mafiei și a fost folosită în cazuri de terorism intern, împotriva grupărilor radicale care complotau acte violente, în cazuri de corupție politică, fraude corporative precum scandalul Enron, dar și împotriva bandelor criminale și cartelurilor de droguri. Astăzi, RICO este una dintre cele mai puternice arme juridice ale SUA, dar tocmai această forță ridică temeri legate de abuzul politic.

Pe 27 august 2025, președintele american Donald Trump a publicat un mesaj pe platforma sa Truth Social, cerând ca George Soros și fiul acestuia, Alexander Soros, să fie inculpați în baza Legii RICO. Declarația lui Trump a fost următoarea:

„George Soros și minunatul lui fiu de extremă stângă ar trebui inculpați conform Legii RICO pentru sprijinirea protestelor violente și multe altele, în întreaga Americă. Soros și grupul lui de psihopați au provocat mari daune țării noastre! Aveți grijă, vă supraveghem!”

Trump îi acuză pe Soros și pe organizațiile finanțate de acesta, în special Open Society Foundations, că ar fi sprijinit proteste violente și ar fi finanțat mișcări cu impact destabilizator în SUA. Declarațiile nu au fost însoțite de probe publice, iar Open Society a catalogat acuzațiile drept „scandaloase și false”.

Aplicarea Legii RICO necesită demonstrarea unei structuri criminale organizate și a unui model clar de infracțiuni. Faptul că un președinte în funcție invocă această lege împotriva unui critic politic și filantrop de anvergură ridică probleme serioase privind abuzul de putere.

Dacă RICO a fost creată pentru a prăbuși imperiile mafiei și pentru a combate terorismul, atunci ea trebuie aplicată și astăzi împotriva celor care acționează ca o rețea de influență periculoasă. Ceea ce a făcut mafia prin extorcare și crimă, fac astăzi marii finanțatori globali prin manipulare politică, destabilizare socială și susținerea unor mișcări radicale.

RICO este una dintre cele mai dure legi din SUA, creată pentru mafie și terorism, dar exact de aceea poate fi folosită acum pentru a dezmembra structurile obscure care atacă democrația din interior. Intenția președintelui Donald Trump de a o folosi împotriva lui George Soros și a rețelei sale este un act de curaj politic. Este un semnal clar că America nu va mai tolera subminarea 

ȘTIREA MOMENTULUI

Ce conține raportul 00778639 al DGIA care a declanșat anularea alegerilor prezidențiale din 2024

Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate nu printr-un mecanism democratic intern, ci ca urmare a unei ingerințe externe fără precedent. România a fost tratată ca un stat vasal, pus în genunchi printr-un ordin venit de la Washington. Antony Blinken a transmis direct prin CIA către București: Călin Georgescu trebuia blocat cu orice preț. Documentul oficial care a transformat acest ordin într-o decizie de stat a fost Raportul DGIA nr. 00778639 din 28.11.2024, prezentat de Cătălin Predoiu în CSAT. Pe baza acestui raport, Klaus Iohannis a impus Curții Constituționale anularea procesului electoral.

În raportul Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) s-a scris negru pe alb că o victorie a lui Călin Georgescu ar fi un „risc de securitate națională”. Motivele invocate:

Pozițiile publice ale lui Călin Georgescu privind încheierea rapidă a conflictului din Ucraina „contravin angajamentelor României în cadrul NATO”.

Retragerea sprijinului militar și logistic pentru Kiev „creează o breșă strategică în flancul estic al Alianței” și ar vulnerabiliza România în fața „expansionismului Federației Ruse”.

2. Subminarea parteneriatului strategic cu SUA și UE

O președinție Georgescu ar duce la „slăbirea ireversibilă a parteneriatului strategic cu Statele Unite”, prin blocarea contractelor militare, energetice și de reconstrucție.

Riscul ca România să fie „reclasificată ca stat nesigur pentru investiții occidentale”, ceea ce ar afecta direct economia națională.

3. Risc de destabilizare internă

„polarizare socială și radicalizare” în cazul câștigării alegerilor de către Georgescu, cu referiri la manifestațiile de stradă pe care suveraniștii le-ar putea genera.

„izolarea internațională” vor aduce sancțiuni sau blocaje europene, cu consecințe directe asupra populației, ceea ce ar putea genera „tensiuni interne greu de gestionat”.

Raportul, făcut prin complicitatea directorului general al DGIA – general-maior Petru Băiceanu, a concluzionat fără echivoc: pentru menținerea „stabilității” și a „angajamentelor internaționale”, trebuia invalidat procesul electoral și interzisă candidatura ulterioară a lui Călin Georgescu.

Totul s-a întâmplat într-un context internațional fragil: Donald Trump câștigase deja președinția SUA în noiembrie 2024, dar încă nu preluase mandatul, iar administrația Biden – aflată pe picior de plecare și dominată de rețeaua Soros – încerca să dea ultima lovitură curentului suveranist în plină ascensiune. România devenise piesă strategică pe tabla marilor puteri, iar un suveranist declarat la Cotroceni era considerat de neacceptat. Georgescu ar fi consolidat axa regională suveranistă (România–Ungaria–Slovacia), riscând un efect de domino în alte state UE. Mai mult, programul său de independență economică și control asupra resurselor naturale lovea direct interesele marilor corporații europene și americane.

În mod semnificativ, niciun alt serviciu românesc – SRI, SIE, STS – nu a constatat vreo ingerință în procesul electoral. CCR validase primul tur, dar după intervenția lui Iohannis – care a transmis direct președintelui CCR, Marian Enache, că unica soluție era eliminarea lui Georgescu – Curtea și-a călcat propria decizie și a anulat turul 1 pe care îl validase și apoi a întrerupt, fapt fără precedent la nivel mondial, procesul electoral (turul 2) în timpul desfășurării lui.

 Lovitura de stat din România a fost dată de administrația Biden, prin CIA. Trump va folosi acest pretext ca să reformeze serviciile secrete. Lovitura de stat a fost dublată de presiunea Parisului. Rămasă fără coloniile africane, Franța își apără acum cu disperare accesul la resursele României: gaze, uraniu, cupru. Macron, prin agenții secreți, prin comisarul european Thierry Breton și ambasadorul Franței la București, a făcut presiuni directe asupra CCR și asupra Guvernului.

Guvernul Ciolacu și Klaus Iohannis au acceptat să joace rolul de executanți. Bruxelles-ul le-a ținut spatele și a girat toată operațiunea, iar propaganda UE s-a pus imediat în slujba mafiei PSD-PNL. Acțiunile în justiție ale echipei de avocați ai lui Georgescu au fost respinse pe bandă rulantă.

Modelul a fost identic cu cel aplicat în SUA în 2016, când clanul Obama–Clinton–Biden a fabricat acuzația de „ingerință rusească” pentru a-l compromite pe Trump. Astăzi, administrația Trump redeschide anchetele privind acele fraude și anchetează inclusiv cazul României. În rapoartele oficiale ale Departamentului de Stat se recunoaște că nu au existat ingerințe rusești nici în SUA, nici în România.

sursa : Ortodox info , 03.09.2025