Codul Demnității și Onoarei
Condus de principiile Demnității și Onoarei A încerca să deschizi uşi închise de spinii răutăţii , gândind că în spatele lor descoperi ultime redute în desfiinţarea ta din durere ? Mai bine fereşte zborul îngerilor tăi din visele copilăriei, să nu fie frustat de strierea clipelor călcate, aşa cum calcă alţii peste cadavre , în urmărirea unor ţeluri lipsite de scrupule şi readu-ţi acest zbor la vârsta actuală. Speranţa este înnăscută zâmbetului, aşa cum şi codul onoarei poate fi înnăscut personalităţii . Lumea dinainte se poate desprinde, ţepii pot să înţepe tot mai dur mintea, alte începuturi pot fi dăruite iertării de către o nouă vreme din pietre stoarse de lumi lăuntrice, pietre din lacrimile cuiva care luptă. Dar codul onoarei nu se schimbă, atât timp cât prin asta înţelegi să-ţi respecţi sincer propriul suflet şi nu valori condiţionate de ceilalţi, nu pentru că trebuie ci pentru că simţi... ... nu pentru ipocrizia clipei ci pentru tine, cel de mîine... ... nu pent...