O lume a societatii paralele
Imperiul secret
Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de vest europeni bogați îi sug pe cei 103 milioane de estici săraci. Elitele din Europa Centrala și de Est nu se revoltă, pentru că nu suportă să recunoască realitatea, iar mulți dintre membrii elitei din Est au fost cooptați de vestici sau au fost intimidați. Însă resentimentele nu pot să nu răbufnească. ”Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna a doua”, a transmis Comisiei Europene premierul Sloveniei. Până și Clotilde Armand, primărița franțuzoaică din București, a spus limpede că ”o mare parte din bogăția Europei se scurge din țările sărace către cele mai bogate”.
În Vest, cei care știu asta nu deschid gura, ci îi încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că Vechea Europa menține Estul pe linia de plutire. ”Îi vedeți pe polonezii, pe cehii și ungurii aceia cicălitori?”, se plâng mereu eurocrații. ”Se îndepărtează de liberalism, însă își freacă palmele și se așteaptă să le dăm bani!”. Acest tip de gândire este strâmb din cel puțin două motive. Presupusa obrăznicie a Estului nici nu se compara cu păcatele Vestului (comparați doar ce face Ungaria cu LGBT cu ceea ce face Danemarca cu musulmanii săi). Ceea ce rupe Europa în două nu este o falie culturală (despre care se vorbește exagerat de mult), ci statutul de colonie al Europei Centrale și de Est.
Orice analiză trebuie începută prin a vedea ce s-a întâmplat cu cele 11 state care au aderat la UE în 2004. Europa Centrală și de Est era slăbită după căderea comunismului și a trebuit să-și deschidă granițele prea repede. Capitalul din Vechea Europă ar fi trebuit să compenseze pierderile. Însă, asa cum s-a întâmplat deseori în istorie, consecințele cele mai importante nu au fost bănuite. Odată ce au căzut frontierele s-a produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10 milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre aceștia, circa o treime aveau studii superioare și ei sunt cei care au contribuit la mare parte din creșterea economică a Vestului.
La Bruxelles nu este voie să vorbești despre acest uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat. Este limpede că, dacă ar face asta, ar fi numiți rasiști.
În Est, elitele tac de rușine pentru că au fost complice la o prăbușire demografica cum numai în vreme de război se poate întâmpla. Croația a pierdut un sfert din populație (un fost premier croat a îndrăznit să spună că acesta este un pericol existențial pentru țară). România, Bulgaria și țările baltice au pierdut o cincime din populație în acest fel. Polonia a pierdut o zecime din populație.
Dezastrul social care s-a produs a fost înspăimântător. Spitalele au fost părăsite de medici. Dintre primele zece tari UE la mortalitatea covid, opt sunt din Europa Centrală și de Est. Puteți fi siguri că lucrurile nu ar fi stat astfel, dacă doctorii ar fi rămas în țările lor. Acest dezastru demografic a năruit orice speranță că Estul ar putea ajunge din urma Europa de Vest. ”Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți”, spunea Beata Javorcik, profesor la Oxford și economist-sef al BERD pentru Europa de Est.
O altă consecință neașteptată a fost remodelarea peisajului economic din Europa Centrală și de Est. La Berlin este interzis să vorbești despre asta. Companiile off-shore bogate au năvălit în aceste țări și au cumpărat cele mai importante firme. Într-adevăr, au salvat câteva mari companii falite (VW a făcut asta cu Skoda, în Cehia, iar Renault cu Dacia, în România). Însă lucrurile nu s-au oprit aici; companiile vestice s-au înstăpânit pe sectoarele cheie din industria și serviciile statelor estice.
În Polonia, străinii dețin jumătate din industrie și din retail, în special prin intermediul marilor companii. În Cehia și Polonia, companiile străine asigură jumătate din exporturi. În Ungaria, străinii asigura patru cincimi din exporturile țării. Acest lucru este fără precedent în țări cu o forță de muncă competentă. Până la urma, cehii erau mai prosperi decât elvețienii sau suedezii în 1938, iar polonezii și ungurii erau în fața Madridului, înainte de războiul civil din Spania.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică spune că prin plecarea forței de muncă din Est în Vest, Estul a donat nu mai puțin de 400 de miliarde de euro, bani care au fost investiți în educația acestor oameni. Asta depășește cu mult ceea ce Bruxellesul a oferit acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde pentru a-i educa pe cei 2,6 milioane de cetățeni care au plecat, însă a primit de la UE 138 de miliarde de euro.
Creșterea PIB-ului Vestului care se datorează muncii celor veniți din Est este și mai mare. Vechea UE a câștigat astfel o mie de miliarde de euro, până să lovească pandemia. La aceasta se adaugă investițiile corporatiste. Acum, ele au ajuns la maturitate și aduc profituri și dividende, care iau calea Vestului. Aceste profituri care pleacă sunt mai mari decât transferurile anuale de la Bruxelles. În plus, fondurile europene sunt cheltuite în Est în special în proiecte de infrastructură, unde companiile vestice primesc majoritatea contractelor și obțin astfel patru cincimi din aceste fonduri europene.
Europa Centrală și de Est a devenit ”o uzină” pe lanțurile de producție occidentale – așa a numit-o Handelsblatt. Vechea UE sifonează de aici componente pe care le asamblează și apoi le exportă în China și în alte părți. Dintre statele care aprovizionează astfel Germania, Polonia depășește Franța, Italia și Spania. Europa Centrală și de Est a devenit o piață cheie și total captivă a Europei de Vest. Hegemonul german depinde de această piață. În 2020, Berlinul a exportat în ECE în valoare de 179 miliarde de euro, în timp ce exporturile germane în SUA au fost de 103 miliarde, în China de 96 de miliarde și in Rusia de doar 23 de miliarde de euro.
Economiile central și est-europene au crescut, într-adevăr, însă PIB-ul pe cap de locuitor ne amintește cât de multe provocări sunt mai departe. Polonia are jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor față de media europeană. Cehia are două treimi. Apoi, trebuie amintit că polonezul produce doar 26% din cât produce un danez. Cehul produce o treime din ceea ce produce danezul. Bulgaria doar 14%, iar România 18% din ceea ce se produce în Danemarca pe cap de locuitor.
Oare Europa Centrala și de Est va ajunge vreodată din urmă Vestul? Perspectivele nu sunt deloc luminoase. Problemele demografice și galopul Chinei către autosuficiență sunt factori care împiedică dezvoltarea Estului Europei. Însă cheia este sistemul colonial. Pentru a ajunge la prosperitatea unei țări avansate, trebuie să ai aceeași productivitate. Iar Europa de Est trebuie să-și îmbunătățescăsectorul inovației. Statutul de dominion împiedică acest lucru.
Firmele străine sunt lideri în aceste țări. Ele obțin cele mai mari profituri, iar totul este trimis în Vest. Nimic nu garantează că profitul va fi reinvestit. Aceste firme străine își desfășoară activitatea de cercetare și dezvoltare în țările de origine din Vest și nimeni și nimic nu le obligă să facă schimb de informații și tehnologie. FMI a confirmat că aceste companii își obligă filialele din Europa de Est să cumpere tehnologii scumpe din Vest. În plus, filialele companiilor vestice nu au voie să lanseze propriile branduri.
În acest fel, Europa Centrală și de Est nu se poate baza decât pe firmele autohtone. Ele sunt însă mici și le este greu să inoveze. Ele se luptă cu birocrația de la Bruxelles și cu o mulțime de stratageme puse la cale împotriva lor. Spre exemplu, certificările europene pot spori cu o cincime prețul de export al unui produs. Apoi, licitațiile publice nu permit statelor estice să favorizeze companiile autohtone. Dacă guvernul vrea să dezvolte un anumit sector, regulile ajutorului de stat sunt draconice. La un moment dat, premierul polonez Mateusz Morawiecki a izbucnit: ”Bogata UE ne vinde VW și Renault. Însă când șoferii noștri de tir au intrat pe piețele lor, au apelat imediat la protecționism”.
La Bruxelles domnesc rețele vechi specializate în măsluirea jocurilor. ”La Bruxelles, toți se prefac surprinși când nu apare nicio companie estică la întâlnirile de stabilire a standardelor”, spune un oficial ceh. ”Asta este pură ipocrizie. Firmele noastre sunt prea mici și nu fac parte din rețelele băieților cu state vechi de la Bruxelles. De fiecare dată, regulile sunt stabilite de aceiași oameni, înainte să ajungem și noi la masă”.
Pentru că nu are mari grupuri industriale, Estul nu are acces la miliardele oferite de UE pentru proiectele high-tech. Vestul cheltuiește pentru proiecte spațiale, de apărare, de cercetare și dezvoltare. Deși are peste o cincime din populația UE, Europa Centrală și de Est a primit doar a 12-a parte din cele 65 de miliarde pentru cercetare și dezvoltare pe perioada 2014-2020. Pentru ca insulta să fie și mai mare, țări extra-UE, precum Norvegia, Israel și Elveția au primit mai mult.
Lucrurile se vor agrava pe măsură ce UE va investi tot mai mult în campionii industriali din Vest. Trebuie să ne așteptăm ca Vechea UE să pună mâna pe cea mai mare parte din cele 56 de miliarde de euro sub forma de granturi pentru recuperarea după pandemie. Estul a primit 13%, ceea ce este din nou discriminare.
Apoi intervine absurditatea emisiilor zero de carbon. Regiunea estică nu-și permite așa ceva. Cu toate astea, Bruxellesul va interzice sursele ieftine de energie. Competitivitatea Estului va fi din nou zdrobită, iar contribuabilii estici vor fi obligați să ofere subsidii companiilor vestice care produc turbine eoliene și alte tehnologii de acest soi.
Șansele ca firmele estice să poată concura la scară globală sunt infime. Între timp, străinii vor profita de orice ocazie pentru a mulge aceste țări prin companiile implantate aici, fără să le ofere acces la cea mai bună tehnologie. Europa Centrală și de Est va intra într-o capcană a venitului mediu, va fi blocată pentru totdeauna, în timp ce economiile anacronice ale Vechii UE se vor lupta să țină pasul cu China și SUA.
Crevasa economică din UE va conta pe mai departe. Ea este deja prea mare și vor apărea și mai multe resentimente, regiunea se va depopula și ar putea face implozie în orice moment. Pentru a reduce acest risc, Bruxellesul ar trebui să pună la cale un New Deal pentru imperiul său. Ar trebui să ajute afacerile din Est să se extindă.
Cât îi privește pe politicienii din Est, aceștia ar trebui să denunțe colonialismul și să obțină libertate de acțiune pentru firmele autohtone. Dacă nu se va produce o schimbare radicală, Vechea Europă ar trebui să se pregătească pentru noi forme de populism și alte consecințe ale ruperii în două a Europei.”
Vezi Sursa Info AICI
Huffduffed by mcread on October 10th, 2021
Participă și tu! Implică-te aici: http://pamantulstramosesc.ro/membrii-asociatiei
Călin Georgescu despre relația cu cercurile rusești, masonerie și servicii: Oamenii mari discută idei, oamenii mici discută despre oameni
Pentru un ideal comun
CAlin Georgescu
Bibliografia momentului de rascruce in care se afla Romania : starea de fapt, programe, strategii, dileme, contexte vechi si noi
In toamna lui 2010, romanii lucizi pricepusera deja ca tara lor s-a dus de rapa si perspectivele s-au inchis pentru multa vreme. Multe soiuri de crize se impletisera pe un corp oricum foarte subred, care nu mai producea decat masuri politienesti sau de jupuire si propaganda mincinoasa in megafoane, iar « solutia » guvernarii programa saracie, indatorare, demolarea statului. Sfidand Europa si democratia, indemnand populatia sa plece in lume la munca unde-o vedea cu ochii, taind voios toate sursele de venit cu o mana, in timp ce ocrotea cu cealalta un imens evantai de fraude si evaziuni, abuzuri si retele de crima organizata, « clasa conducatoare » arata implicit ca romanii ar face bine sa-si ia gandul de la ceea ce fusese candva « mosia » lor. Rezolvase ea si « raul », si « ramul », vandute confidential. « Neamul » nu mai avea cautare, adica redevenise « tolerat », in curs de a se transforma in « sclav » de la bunic la stranepot. Pe un asemenea fundal depresiv, nu e de mirare ca am tresarit cind, la Biblioteca Academiei, o voce surprinzator de sportiva a spus : « Dar Romania nu este aceasta ! » Vorbea despre romani care stiu si pot sa faca altceva decat ceea ce vedeam cu totii, dar si despre un alt « management » al resurselor. Ba chiar evoca un « ideal
comun » ! Vorbe mari, din care nu mai auzisem de mult, dar care – lucru ciudat – se inserau intr-o serie de reflectii rationale, pe temeiuri facute plauzibile de experienta noastra directa de-a lungul deceniilor. Acum, in 2012, transcriptul acelei luari de cuvant e la fel de socant :
« Cea mai mare dauna adusa societatii romanesti actuale, acum cand politicul a ajuns la un rang total nemeritat, este deprofesionalizarea ei. Consider ferm ca o societate se imbogateste prin profesionalism, si nu prin incompetenta. Rolul civilizatiei este sa formeze profesionisti si, atata timp cat societatea nu beneficiaza de ei sau ii are, dar nu le da mijloace de manifestare, lucrurile desigur ca nu iau directia pe care ne-am dori-o cu totii. De aceea cred ca mesajul pe care l-am lansat de cel putin doi ani de zile – reprofesionalizarea Romaniei – este, probabil, cheia de succes a unei tari in deriva, care se afla in faliment si traieste pe datorie, asa cum este Romania ultimilor douazeci de ani.
Dar Romania nu este aceasta. Pentru ca a dovedit cu prisosinta ca a avut oameni remarcabili, care au dat civilizatiei realizari importante. Romania are si acum oameni foarte bine pregatiti si bine intentionati, dar care nu sunt lasati sa se manifeste, sa dea rezultate pe piata muncii. [...] Sa nu-i uitam nici pe oamenii care dinamizeaza economia din tarile unde se afla, in loc sa o faca in Romania. Trebuie doar sa le oferim mijlocul de manifestare. Sa luam doar un exemplu : la NASA, a doua limba este romana si, din 3 500 de angajati, 300 sunt romani [...], pe langa cei 10 000 de profesori universitari romani care sunt in intreaga lume, in marile centre universitare. Consider ca Romania este a celor care traiesc constant viitorul ei si care, cu putina sansa si cu o coagulare pentru un ideal comun, pot genera ceea ce am visat cu totii de o viata.
[...] Planul Marshall, intrat in vestul Europei in 1945, a creat industria pe care o cunoastem si la care chiar tanjim, insa a avut si un impact negativ asupra viitorului Europei : faptul ca sistemele economice, la ora actuala, nu se mai pot baza decat exclusiv pe capitalul natural pe care il are o tara. Cheia jocului consta in prezent, in economia lumii, in a consuma cat mai putine resurse pentru a obtine produse cu valoare adaugata mare [...]. Cine are acest lucru va avea viitorul, dincolo de pace. Din punctul meu de vedere, cel mai important proiect pe care Romania ar putea sa-l aiba priveste cei
25 cm de sol fertil de deasupra pamantului. Proiect racordat la investitia complet neglijata in ultimii douazeci de ani : investitia in om. »
Calin Georgescu le raspundea atunci unor curiosi educati la finele prezentarii unei carti despre un alt mod de a vedea si a trai pe o planeta in suferinta, uzata si abuzata de lacomii iresponsabile, nu fara ecou in context romanesc. Ne-a interesat pe loc reprofesionalizarea », pe care spunea
ca o slujea de doi ani, si am aflat apoi mai multe despre indelungul efort paralel, la care contribuisera o multime de specialisti din diverse domenii, de a construi structuri, strategii, programe, de a asocia bunavointe
si schite de proiecte, toate concepute ca alternativa la dezastrul programat in care
ne aflam.
Desi nimeni nu se grabea sa-i faca vad
« alternativei », Calin Georgescu a continuat s-o explice si s-o promoveze in texte proprii si in interviuri (volumul de fata cuprinde numeroase citate, inserate in text cu o tipografie aparte), in studii ample sau in analize de moment. Energia, competenta
si credinta investite intr-un asemenea demers merita sa fie onorate si, in orice caz, macar cunoscute si intelese.
De cine ? ar intreba un curios educat dintre cei care puneau intrebari la Biblioteca Academiei in urma cu doi ani. Exista, am zice, cel putin trei categorii de cititori interesati de astfel de pagini : cei care, refuzand sa admita fiasco-ul tarii, se informeaza despre starea ei dintre 2008
si 2012, si se inspira din temele unei alternative posibile, viabile, dar niciodata infaptuite ; cei care studiaza fosta Romanie ca pe o Atlantida si se intreaba cum de
nu s-au gasit minti si forte care sa o salveze de la scufundare atunci cand actiunea ar mai fi fost inca utila, bucurosi totusi sa descopere ca s-au inselat ; cei care habar n-au avut ca, dincolo de demagogia si manipularile mediatice menite sa-i convinga ca fac parte dintr-o natiune de clovni, prosti si neputinciosi, multi conationali de-ai lor aveau mintea clara si isi purtau inca tara in inima, lucrand pentru ea pana acolo unde li s-a ingaduit.
Astfel, vor putea gasi cu totii in acest
volum :
■ o radiografie a evolutiilor din Romania anilor 2007-2011 (« Pe unde ne mai aflam acum », pp. 15-46)
■ marturii despre solutiile propuse de profesionisti pentru o mai buna guvernare si despre disponibilitatea lor de a contribui la punerea in aplicare a masurilor in cadrul unei guvernari competente (« Au existat solutii : o cale de urmat, un guvernul tehnocrat, o alianta a profesionistilor », pp. 47-59)
■ cele doua teme majore care stau deopotriva in fata oricarei viitoare conduceri a tarii si in cuprinsul oricarei cercetari istoriografice : educatia si mediul (« Oamenii si mediul – cele doua artere ale tarii », pp. 61-110)
■ puncte de vedere despre statul responsabil, economia civica si distributismul aplicat la contextul romanesc (« Ganduri pentru reeducarea statului »,
pp. 111-123)
■ o cercetare asupra tinerilor tarii si a perspectivelor lor (« Raport despre si pentru tineri », pp. 125-174)
■ povestea construirii unei strategii nationale de dezvoltare durabila, pe care toate forurile au aprobat-o si pe care nimeni n-a implementat-o (« A fost odata Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila (SNDD) », pp. 175-200)
■ in sfarsit, reluata aici, « O alta istorie a tarii – vedere economica si profesionala », pentru a nu pierde din vedere trecutul pe care s-a cladit actualitatea (de la inceputuri pana in 2006) (pp. 201-289)
La ce foloseste cartea de fata ? Poate fi o agenda, un memento, o arhiva. Seamana si cu un documentar, si cu un reportaj dintr-un teritoriu nou, desi nu tocmai necunoscut. Aduce, fireste, si cu dosarul care pregateste un rechizitoriu. Dar nu acel succint act produs pentru un tribunal ce se exercita azi, ci documentatia serioasa pe care o va consulta Istoria atunci cand va incepe sa cerceteze « cazul romanesc ». Caci e imposibil ca Ea sa nu se intrebe in veci de veci cum de s-a ajuns ca o « gura de rai »
sa-si risipeasca fiii si puterile, bunurile
si angajamentele, prezentul si viitorul, dupa ce reusise cu atata chin sa-si treaca ADN-ul prin seculi. si-apoi unde au fost in acel timp de cumpana faimoasele « elite » ale tarii ?
si, in concluzie : cine le-a pus piedica ? Daca noi nu stim sa raspundem la asemenea intrebari raspicate, e sigur ca Istoria, dupa
o matura chibzuinta, va gasi ceva de spus.
Va afla si vinovati, va redacta si sentinte.
Deocamdata, bun venit in fosta Romanie posibila !
Călin Georgescu este marea surpriză a alegerilor prezindențiale din 2024. Candidatul independent nu are datorii, iar în ultimul an a câștigat 72.000 de lei ca profesor la Universitatea din Pitești. Iată care este declarația de avere a acestuia. „Nesiguranța economică de 35 de ani impusă poporului român s-a transformat astăzi în nesiguranța pentru partidele politice. În seara aceasta, poporul român a strigat „pace”. Ce avere are Călin Georgescu ?
Banii sunt cheltuiți pentru Ukrain și pentru militarii noștri bu sunt ?
De ce sunt ”toți” împotriva lui Călin Georgescu ?
1️⃣
Dacă a susține suveranitatea statului național înseamnă că a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
2️⃣
Dacă a susține familia tradițională în care tatăl este un bărbat, mama este o femeie, iar sexul, și nu genul copilului este stabilit la naștere potrivit organelor sale genitale, înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
3️⃣
Dacă a susține respectarea și perpetuarea sărbătorilor religioase și a tradițiilor strămoșești ale poporului nostru,
în dauna celor importate de la americani
și care nu ne reprezintă ca națiune,
înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
4️⃣
Dacă a nu fi de acord cu legiferarea căsătoriei între persoane de același sex înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
5️⃣
Dacă nu sunt de acord cu proliferarea marilor lanțuri de magazine cu capital străin,
care comercializează în România produse de categoria a II-a la prețul celor de categoria I din alte state ale UE
și doresc în schimb doresc încurajarea producătorilor autohtoni și comercializarea de produse tradiționale autohtone,
înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
6️⃣
Dacă vreau ca firmele multinaționale și corporațiile să fie înmatriculate în Registrul Comercial,
să aibă cel puțin o participațiune a unui cetățean român cu o pondere importantă în acționariat în fiecare societate cu capital străin sau mixt,
și
să plătească taxe și impozite acestui stat,
unde își desfășoară în fapt activitatea
înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
7️⃣
Dacă nu vreau ca România să fie implicată într-un război care nu este al său,
prin asta înțelegând retragerea din toate punctele de vedere a sprijinului pentru Ucraina,
inclusiv cu privire la majoritatea așa-zișilor refugiați,
înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
8️⃣
Dacă să pui interesul propriului popor înaintea celui al UE sau NATO, înseamnă a fi pro-rus, atunci și eu sunt pro-rus.
===
Original video: https://www.youtube.com/watch?v=UyMIsNhQZ3s
Downloaded by http://huffduff-video.snarfed.org/ on Sun Oct 10 17:39:20 2021 Available for 30 days after download
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Destinatii uimitoare pe glob
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu