Imperiul secret

”Într-o vreme a schismelor care separă Vestul UE de noii membri din Est, ambele tabere au propriile rațiuni de a păstra marele secret economic al UE, și anume faptul că Vechea UE stăpânește noile țări membre ca pe niște feude”, scrie Matthew Olex-Szczytowski, bancher, istoric și consilier al mai multor premieri polonezi, într-un articol publicat de UnHerd.

Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de vest europeni bogați îi sug pe cei 103 milioane de estici săraci. Elitele din Europa Centrala și de Est nu se revoltă, pentru că nu suportă să recunoască realitatea, iar mulți dintre membrii elitei din Est au fost cooptați de vestici sau au fost intimidați. Însă resentimentele nu pot să nu răbufnească. ”Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna a doua”, a transmis Comisiei Europene premierul Sloveniei. Până și Clotilde Armand, primărița franțuzoaică din București, a spus limpede că ”o mare parte din bogăția Europei se scurge din țările sărace către cele mai bogate”.

În Vest, cei care știu asta nu deschid gura, ci îi încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că Vechea Europa menține Estul pe linia de plutire. ”Îi vedeți pe polonezii, pe cehii și ungurii aceia cicălitori?”, se plâng mereu eurocrații. ”Se îndepărtează de liberalism, însă își freacă palmele și se așteaptă să le dăm bani!”. Acest tip de gândire este strâmb din cel puțin două motive. Presupusa obrăznicie a Estului nici nu se compara cu păcatele Vestului (comparați doar ce face Ungaria cu LGBT cu ceea ce face Danemarca cu musulmanii săi). Ceea ce rupe Europa în două nu este o falie culturală (despre care se vorbește exagerat de mult), ci statutul de colonie al Europei Centrale și de Est.

Orice analiză trebuie începută prin a vedea ce s-a întâmplat cu cele 11 state care au aderat la UE în 2004. Europa Centrală și de Est era slăbită după căderea comunismului și a trebuit să-și deschidă granițele prea repede. Capitalul din Vechea Europă ar fi trebuit să compenseze pierderile. Însă, asa cum s-a întâmplat deseori în istorie, consecințele cele mai importante nu au fost bănuite. Odată ce au căzut frontierele s-a produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10 milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre aceștia, circa o treime aveau studii superioare și ei sunt cei care au contribuit la mare parte din creșterea economică a Vestului.

La Bruxelles nu este voie să vorbești despre acest uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat. Este limpede că, dacă ar face asta, ar fi numiți rasiști.

În Est, elitele tac de rușine pentru că au fost complice la o prăbușire demografica cum numai în vreme de război se poate întâmpla. Croația a pierdut un sfert din populație (un fost premier croat a îndrăznit să spună că acesta este un pericol existențial pentru țară). România, Bulgaria și țările baltice au pierdut o cincime din populație în acest fel. Polonia a pierdut o zecime din populație.

Dezastrul social care s-a produs a fost înspăimântător. Spitalele au fost părăsite de medici. Dintre primele zece tari UE la mortalitatea covid, opt sunt din Europa Centrală și de Est. Puteți fi siguri că lucrurile nu ar fi stat astfel, dacă doctorii ar fi rămas în țările lor. Acest dezastru demografic a năruit orice speranță că Estul ar putea ajunge din urma Europa de Vest. ”Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți”, spunea Beata Javorcik, profesor la Oxford și economist-sef al BERD pentru Europa de Est.

O altă consecință neașteptată a fost remodelarea peisajului economic din Europa Centrală și de Est. La Berlin este interzis să vorbești despre asta. Companiile off-shore bogate au năvălit în aceste țări și au cumpărat cele mai importante firme. Într-adevăr, au salvat câteva mari companii falite (VW a făcut asta cu Skoda, în Cehia, iar Renault cu Dacia, în România). Însă lucrurile nu s-au oprit aici; companiile vestice s-au înstăpânit pe sectoarele cheie din industria și serviciile statelor estice.

În Polonia, străinii dețin jumătate din industrie și din retail, în special prin intermediul marilor companii. În Cehia și Polonia, companiile străine asigură jumătate din exporturi. În Ungaria, străinii asigura patru cincimi din exporturile țării. Acest lucru este fără precedent în țări cu o forță de muncă competentă. Până la urma, cehii erau mai prosperi decât elvețienii sau suedezii în 1938, iar polonezii și ungurii erau în fața Madridului, înainte de războiul civil din Spania.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică spune că prin plecarea forței de muncă din Est în Vest, Estul a donat nu mai puțin de 400 de miliarde de euro, bani care au fost investiți în educația acestor oameni. Asta depășește cu mult ceea ce Bruxellesul a oferit acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde pentru a-i educa pe cei 2,6 milioane de cetățeni care au plecat, însă a primit de la UE 138 de miliarde de euro.

Creșterea PIB-ului Vestului care se datorează muncii celor veniți din Est este și mai mare. Vechea UE a câștigat astfel o mie de miliarde de euro, până să lovească pandemia. La aceasta se adaugă investițiile corporatiste. Acum, ele au ajuns la maturitate și aduc profituri și dividende, care iau calea Vestului. Aceste profituri care pleacă sunt mai mari decât transferurile anuale de la Bruxelles. În plus, fondurile europene sunt cheltuite în Est în special în proiecte de infrastructură, unde companiile vestice primesc majoritatea contractelor și obțin astfel patru cincimi din aceste fonduri europene.

Europa Centrală și de Est a devenit ”o uzină” pe lanțurile de producție occidentale – așa a numit-o Handelsblatt. Vechea UE sifonează de aici componente pe care le asamblează și apoi le exportă în China și în alte părți. Dintre statele care aprovizionează astfel Germania, Polonia depășește Franța, Italia și Spania. Europa Centrală și de Est a devenit o piață cheie și total captivă a Europei de Vest. Hegemonul german depinde de această piață. În 2020, Berlinul a exportat în ECE în valoare de 179 miliarde de euro, în timp ce exporturile germane în SUA au fost de 103 miliarde, în China de 96 de miliarde și in Rusia de doar 23 de miliarde de euro.

Economiile central și est-europene au crescut, într-adevăr, însă PIB-ul pe cap de locuitor ne amintește cât de multe provocări sunt mai departe. Polonia are jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor față de media europeană. Cehia are două treimi. Apoi, trebuie amintit că polonezul produce doar 26% din cât produce un danez. Cehul produce o treime din ceea ce produce danezul. Bulgaria doar 14%, iar România 18% din ceea ce se produce în Danemarca pe cap de locuitor.

Oare Europa Centrala și de Est va ajunge vreodată din urmă Vestul? Perspectivele nu sunt deloc luminoase. Problemele demografice și galopul Chinei către autosuficiență sunt factori care împiedică dezvoltarea Estului Europei. Însă cheia este sistemul colonial. Pentru a ajunge la prosperitatea unei țări avansate, trebuie să ai aceeași productivitate. Iar Europa de Est trebuie să-și îmbunătățescăsectorul inovației. Statutul de dominion împiedică acest lucru.

Firmele străine sunt lideri în aceste țări. Ele obțin cele mai mari profituri, iar totul este trimis în Vest. Nimic nu garantează că profitul va fi reinvestit. Aceste firme străine își desfășoară activitatea de cercetare și dezvoltare în țările de origine din Vest și nimeni și nimic nu le obligă să facă schimb de informații și tehnologie. FMI a confirmat că aceste companii își obligă filialele din Europa de Est să cumpere tehnologii scumpe din Vest. În plus, filialele companiilor vestice nu au voie să lanseze propriile branduri.

În acest fel, Europa Centrală și de Est nu se poate baza decât pe firmele autohtone. Ele sunt însă mici și le este greu să inoveze. Ele se luptă cu birocrația de la Bruxelles și cu o mulțime de stratageme puse la cale împotriva lor. Spre exemplu, certificările europene pot spori cu o cincime prețul de export al unui produs. Apoi, licitațiile publice nu permit statelor estice să favorizeze companiile autohtone. Dacă guvernul vrea să dezvolte un anumit sector, regulile ajutorului de stat sunt draconice. La un moment dat, premierul polonez Mateusz Morawiecki a izbucnit: ”Bogata UE ne vinde VW și Renault. Însă când șoferii noștri de tir au intrat pe piețele lor, au apelat imediat la protecționism”.

La Bruxelles domnesc rețele vechi specializate în măsluirea jocurilor. ”La Bruxelles, toți se prefac surprinși când nu apare nicio companie estică la întâlnirile de stabilire a standardelor”, spune un oficial ceh. ”Asta este pură ipocrizie. Firmele noastre sunt prea mici și nu fac parte din rețelele băieților cu state vechi de la Bruxelles. De fiecare dată, regulile sunt stabilite de aceiași oameni, înainte să ajungem și noi la masă”.

Pentru că nu are mari grupuri industriale, Estul nu are acces la miliardele oferite de UE pentru proiectele high-tech. Vestul cheltuiește pentru proiecte spațiale, de apărare, de cercetare și dezvoltare. Deși are peste o cincime din populația UE, Europa Centrală și de Est a primit doar a 12-a parte din cele 65 de miliarde pentru cercetare și dezvoltare pe perioada 2014-2020. Pentru ca insulta să fie și mai mare, țări extra-UE, precum Norvegia, Israel și Elveția au primit mai mult.

Lucrurile se vor agrava pe măsură ce UE va investi tot mai mult în campionii industriali din Vest. Trebuie să ne așteptăm ca Vechea UE să pună mâna pe cea mai mare parte din cele 56 de miliarde de euro sub forma de granturi pentru recuperarea după pandemie. Estul a primit 13%, ceea ce este din nou discriminare.

Apoi intervine absurditatea emisiilor zero de carbon. Regiunea estică nu-și permite așa ceva. Cu toate astea, Bruxellesul va interzice sursele ieftine de energie. Competitivitatea Estului va fi din nou zdrobită, iar contribuabilii estici vor fi obligați să ofere subsidii companiilor vestice care produc turbine eoliene și alte tehnologii de acest soi.

Șansele ca firmele estice să poată concura la scară globală sunt infime. Între timp, străinii vor profita de orice ocazie pentru a mulge aceste țări prin companiile implantate aici, fără să le ofere acces la cea mai bună tehnologie. Europa Centrală și de Est va intra într-o capcană a venitului mediu, va fi blocată pentru totdeauna, în timp ce economiile anacronice ale Vechii UE se vor lupta să țină pasul cu China și SUA.

Crevasa economică din UE va conta pe mai departe. Ea este deja prea mare și vor apărea și mai multe resentimente, regiunea se va depopula și ar putea face implozie în orice moment. Pentru a reduce acest risc, Bruxellesul ar trebui să pună la cale un New Deal pentru imperiul său. Ar trebui să ajute afacerile din Est să se extindă.

Cât îi privește pe politicienii din Est, aceștia ar trebui să denunțe colonialismul și să obțină libertate de acțiune pentru firmele autohtone. Dacă nu se va produce o schimbare radicală, Vechea Europă ar trebui să se pregătească pentru noi forme de populism și alte consecințe ale ruperii în două a Europei.”

Vezi Sursa Info AICI

Călin Georgescu: ”Creați comunități mici, stați în pământul strămoșesc!”

”Pace în unitate națională” este cel mai important deziderat al vremurilor pe care le traversăm. Iubirea de neam și apărarea drepturilor lui sfinte se face doar prin muncă, conștiință și exemplu personal.
Huffduffed by mcread on October 10th, 2021
Participă și tu! Implică-te aici: http://pamantulstramosesc.ro/membrii-asociatiei

Călin Georgescu, politicianul devenit cunoscut după ce numele său a fost invocat, de câteva ori, ca posibil premier, a evitat să răspundă clar unor întrebări legate de controversele care-l vizează. Invitat în emisiunea Culisele Statului Paralel, Georgescu a fost întrebat de mai multe ori de Anca Alexandrescu dacă face jocurile cercurilor de influență rusești, dacă e mason sau dacă e membru al unor organizații de care se leagă diverse scenarii conspiraționiste.

Călin Georgescu despre relația cu cercurile rusești, masonerie și servicii: Oamenii mari discută idei, oamenii mici discută despre oameni

Pentru un ideal comun

CAlin Georgescu

Bibliografia momentului de rascruce in care se afla Romania : starea de fapt, programe, strategii, dileme, contexte vechi si noi

In toamna lui 2010, romanii lucizi pricepusera deja ca tara lor s-a dus de rapa si perspectivele s-au inchis pentru multa vreme. Multe soiuri de crize se impletisera pe un corp oricum foarte subred, care nu mai producea decat masuri politienesti sau de jupuire si propaganda mincinoasa in megafoane, iar « solutia » guvernarii programa saracie, indatorare, demolarea statului. Sfidand Europa si democratia, indemnand populatia sa plece in lume la munca unde-o vedea cu ochii, taind voios toate sursele de venit cu o mana, in timp ce ocrotea cu cealalta un imens evantai de fraude si evaziuni, abuzuri si retele de crima organizata, « clasa conducatoare » arata implicit ca romanii ar face bine sa-si ia gandul de la ceea ce fusese candva « mosia » lor. Rezolvase ea si « raul », si « ramul », vandute confidential. « Neamul » nu mai avea cautare, adica redevenise « tolerat », in curs de a se transforma in « sclav » de la bunic la stranepot. Pe un asemenea fundal depresiv, nu e de mirare ca am tresarit cind, la Biblioteca Academiei, o voce surprinzator de sportiva a spus : « Dar Romania nu este aceasta ! » Vorbea despre romani care stiu si pot sa faca altceva decat ceea ce vedeam cu totii, dar si despre un alt « management » al resurselor. Ba chiar evoca un « ideal
comun » ! Vorbe mari, din care nu mai auzisem de mult, dar care – lucru ciudat – se inserau intr-o serie de reflectii rationale, pe temeiuri facute plauzibile de experienta noastra directa de-a lungul deceniilor. Acum, in 2012, transcriptul acelei luari de cuvant e la fel de socant :

« Cea mai mare dauna adusa societatii romanesti actuale, acum cand politicul a ajuns la un rang total nemeritat, este deprofesionalizarea ei. Consider ferm ca o societate se imbogateste prin profesionalism, si nu prin incompetenta. Rolul civilizatiei este sa formeze profesionisti si, atata timp cat societatea nu beneficiaza de ei sau ii are, dar nu le da mijloace de manifestare, lucrurile desigur ca nu iau directia pe care ne-am dori-o cu totii. De aceea cred ca mesajul pe care l-am lansat de cel putin doi ani de zile – reprofesionalizarea Romaniei – este, probabil, cheia de succes a unei tari in deriva, care se afla in faliment si traieste pe datorie, asa cum este Romania ultimilor douazeci de ani.
Dar Romania nu este aceasta. Pentru ca a dovedit cu prisosinta ca a avut oameni remarcabili, care au dat civilizatiei realizari importante. Romania are si acum oameni foarte bine pregatiti si bine intentionati, dar care nu sunt lasati sa se manifeste, sa dea rezultate pe piata muncii. [...] Sa nu-i uitam nici pe oamenii care dinamizeaza economia din tarile unde se afla, in loc sa o faca in Romania. Trebuie doar sa le oferim mijlocul de manifestare. Sa luam doar un exemplu : la NASA, a doua limba este romana si, din 3 500 de angajati, 300 sunt romani [...], pe langa cei 10 000 de profesori universitari romani care sunt in intreaga lume, in marile centre universitare. Consider ca Romania este a celor care traiesc constant viitorul ei si care, cu putina sansa si cu o coagulare pentru un ideal comun, pot genera ceea ce am visat cu totii de o viata.
[...] Planul Marshall, intrat in vestul Europei in 1945, a creat industria pe care o cunoastem si la care chiar tanjim, insa a avut si un impact negativ asupra viitorului Europei : faptul ca sistemele economice, la ora actuala, nu se mai pot baza decat exclusiv pe capitalul natural pe care il are o tara. Cheia jocului consta in prezent, in economia lumii, in a consuma cat mai putine resurse pentru a obtine produse cu valoare adaugata mare [...]. Cine are acest lucru va avea viitorul, dincolo de pace. Din punctul meu de vedere, cel mai important proiect pe care Romania ar putea sa-l aiba priveste cei
25 cm de sol fertil de deasupra pamantului. Proiect racordat la investitia complet neglijata in ultimii douazeci de ani : investitia in om. »

Calin Georgescu le raspundea atunci unor curiosi educati la finele prezentarii unei carti despre un alt mod de a vedea si a trai pe o planeta in suferinta, uzata si abuzata de lacomii iresponsabile, nu fara ecou in context romanesc. Ne-a interesat pe loc reprofesionalizarea », pe care spunea
ca o slujea de doi ani, si am aflat apoi mai multe despre indelungul efort paralel, la care contribuisera o multime de specialisti din diverse domenii, de a construi structuri, strategii, programe, de a asocia bunavointe
si schite de proiecte, toate concepute ca alternativa la dezastrul programat in care
ne aflam.
Desi nimeni nu se grabea sa-i faca vad
« alternativei », Calin Georgescu a continuat s-o explice si s-o promoveze in texte proprii si in interviuri (volumul de fata cuprinde numeroase citate, inserate in text cu o tipografie aparte), in studii ample sau in analize de moment. Energia, competenta
si credinta investite intr-un asemenea demers merita sa fie onorate si, in orice caz, macar cunoscute si intelese.
De cine ? ar intreba un curios educat dintre cei care puneau intrebari la Biblioteca Academiei in urma cu doi ani. Exista, am zice, cel putin trei categorii de cititori interesati de astfel de pagini : cei care, refuzand sa admita fiasco-ul tarii, se informeaza despre starea ei dintre 2008
si 2012, si se inspira din temele unei alternative posibile, viabile, dar niciodata infaptuite ; cei care studiaza fosta Romanie ca pe o Atlantida si se intreaba cum de
nu s-au gasit minti si forte care sa o salveze de la scufundare atunci cand actiunea ar mai fi fost inca utila, bucurosi totusi sa descopere ca s-au inselat ; cei care habar n-au avut ca, dincolo de demagogia si manipularile mediatice menite sa-i convinga ca fac parte dintr-o natiune de clovni, prosti si neputinciosi, multi conationali de-ai lor aveau mintea clara si isi purtau inca tara in inima, lucrand pentru ea pana acolo unde li s-a ingaduit.
Astfel, vor putea gasi cu totii in acest
volum :
■ o radiografie a evolutiilor din Romania anilor 2007-2011 (« Pe unde ne mai aflam acum », pp. 15-46)
■ marturii despre solutiile propuse de profesionisti pentru o mai buna guvernare si despre disponibilitatea lor de a contribui la punerea in aplicare a masurilor in cadrul unei guvernari competente (« Au existat solutii : o cale de urmat, un guvernul tehnocrat, o alianta a profesionistilor », pp. 47-59)
■ cele doua teme majore care stau deopotriva in fata oricarei viitoare conduceri a tarii si in cuprinsul oricarei cercetari istoriografice : educatia si mediul (« Oamenii si mediul – cele doua artere ale tarii », pp. 61-110)
■ puncte de vedere despre statul responsabil, economia civica si distributismul aplicat la contextul romanesc (« Ganduri pentru reeducarea statului »,
pp. 111-123)
■ o cercetare asupra tinerilor tarii si a perspectivelor lor (« Raport despre si pentru tineri », pp. 125-174)
■ povestea construirii unei strategii nationale de dezvoltare durabila, pe care toate forurile au aprobat-o si pe care nimeni n-a implementat-o (« A fost odata Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila (SNDD) », pp. 175-200)
■ in sfarsit, reluata aici, « O alta istorie a tarii – vedere economica si profesionala », pentru a nu pierde din vedere trecutul pe care s-a cladit actualitatea (de la inceputuri pana in 2006) (pp. 201-289)

La ce foloseste cartea de fata ? Poate fi o agenda, un memento, o arhiva. Seamana si cu un documentar, si cu un reportaj dintr-un teritoriu nou, desi nu tocmai necunoscut. Aduce, fireste, si cu dosarul care pregateste un rechizitoriu. Dar nu acel succint act produs pentru un tribunal ce se exercita azi, ci documentatia serioasa pe care o va consulta Istoria atunci cand va incepe sa cerceteze « cazul romanesc ». Caci e imposibil ca Ea sa nu se intrebe in veci de veci cum de s-a ajuns ca o « gura de rai »
sa-si risipeasca fiii si puterile, bunurile
si angajamentele, prezentul si viitorul, dupa ce reusise cu atata chin sa-si treaca ADN-ul prin seculi. si-apoi unde au fost in acel timp de cumpana faimoasele « elite » ale tarii ?
si, in concluzie : cine le-a pus piedica ? Daca noi nu stim sa raspundem la asemenea intrebari raspicate, e sigur ca Istoria, dupa
o matura chibzuinta, va gasi ceva de spus.
Va afla si vinovati, va redacta si sentinte.

Deocamdata, bun venit in fosta Romanie posibila !

Editorii Carti-eveniment

===
Original video: https://www.youtube.com/watch?v=UyMIsNhQZ3s
Downloaded by http://huffduff-video.snarfed.org/ on Sun Oct 10 17:39:20 2021 Available for 30 days after download

Președintele Partidului Libertății din Olanda, Geert Wilders a rostit o cuvântare care i-a lăsat cu gura căscată pe senatorii americani.

Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.

Și fără comentarii.

Deși mesajul devine din ce în ce mai acut după măcelul la care este supusă Franța.

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Va multumesc foarte mult pentru ca m-ati invitat.

Vin in America cu o misiune. Nu este totul bine in lumea veche. Se contureaza un imens pericol si este foarte greu sa fii optimist.

S-ar putea sa ne aflam in faza finala a islamizarii Europei. Acesta nu este numai un pericol actual si transparent pentru insusi viitorul Europei, ci un pericol pentru America si pentru intreaga supravietuire a Vestului.

Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizatiei apusene care ar infrunta o Europa islamica. Mai intai, voi descrie situatia existenta pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune cateva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastra o cunoasteti, este in schimbare. Dvs. ati vazut, probabil, evenimente importante, anumite semne. Dar in toate aceste orase, uneori la numai cateva case distanta de destinatiile dumneavoastra turistice, este o cu totul alta lume.

Este o lume a societatii paralele create de imigrarea musulmana in masa. Pretutindeni in Europa se ridica o noua realitate: intregi cartiere musulmane, unde rezida sau, macar, poate fi vazuta foarte putina populatie indigena.

Si daca este, ajunge s-o regrete. Si acest lucru este valabil chiar si pentru politie. Este o lume a esarfelor pe cap, o lume in care femeile se preumbla intr-o tinuta in care nu li se vede fata si cu o droaie de copii dupa ele, iar sotii lor, sau daca preferati proprietarii lor de sclavi, pasesc cu trei pasi inaintea lor.

Ai moschei la multe colturi de strada. Pravaliile au semne pe care nici dumneavoastra si nici eu nu le putem citi.

Cu greu veti gasi vreo activitate economica.

Exista ghetouri musulmane, controlate de fanatici religiosi.Exista cartiere musulmane si ele cresc ca ciupercile in toate orasele de-a curmezisul Europei. Acestea sunt constructiile de blocuri pentru controlul populatiei crescande a Europei, strada cu strada, cartier cu cartier, oras cu oras.

Exista acum mii de moschei in toata Europa. Cu congregatii mai largi decat in bisericile crestine. Si in fiecare oras european exista planuri de a construi supermoschei care sa faca sa para si mai pitice fiecare biserica in acea regiune.

Semnalul este evident: Noi dominam!

Multe orase europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luati doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo in Suedia.

In multe orase, majoritatea populatiei sub 18 ani este musulmana.Parisul este acum inconjurat de un cerc de cartiere musulmane.Mohamed, este acum cel mai popular nume in randul baietilor, in multe orase.In unele scoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despreferme, deoarece asta ar insemna sa se mentioneze si porcul, ceea ce ar fi o insulta pentru musulmani.

Multe scoli din Belgia si Danemarca servesc elevilor numai "halal food" (adica mancare acceptata de religia musulmana, fara carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).

In Amsterdam, candva un oras tolerant, gay-ii (adica homosexualii) sunt crunt batuti aproape exclusiv de catre musulmani.

Femeile nemusulmane aud regulat strigandu-li-se "curva, curva". Antenele de televiziune nu sunt indreptate spre canalele locale, ci numai spre statiile din tarile de provenienta musulmana.

In Franta, profesorii de scoala sunt indrumati sa evite autorii care sunt considerati "ofensivi" musulmanilor, inclusiv Voltaire si Diderot; acelasi lucru este valabil si pentru Darwin.

Istoria Holocaustului nu mai poate fi predata in scoala din cauza sensibilitatii musulmane.

In Anglia, tribunalele "Sharia" fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instante judecatoresti musulmane, care actioneaza si din moschei - n.t.)

Multe cartiere ale orașelor din Franta sunt astazi zone de "necirculat" pentru femeile fara capul acoperit cu un sal.

In urma cu o saptamana, un barbat aproape a murit dupa ce a fost batut de musulmani pe o strada din Bruxelles, pentru ca a fost vazut band, cand la ei era Ramadanul.

Evreii parasesc Franta in numar record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea razboi mondial. Franceza este o limba vorbita astazi curent pe strazile din Tel Aviv si Natania, din Israel.

As putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani traiesc astazi in Europa. Intr-un calcul recent al Universitatii San Diego , s-a constatat ca in numai urmatorii 12 ani, 25 % din populatia Europei vor fi musulmani. Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmana pana la sfarsitul acestui secol. Acestea, desigur, sunt numai cifre.

Si cifrele n-ar fi amenintatoare daca imigrantii musulmani ar manifesta o tendinta de asimilare. Insa sunt infime semnele in sensul asta.

" Pew Research Center " a raportat ca jumatate din musulmanii francezi considera loialitatea lor fata de islam mai puternica dacat loialitatea lor fata de Franta ( Pew Research Center este o organizatie americana care ofera optiuni, atitudini si tendinte ale opiniei publice din SUA si din lume - n.t.)

O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigase.Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Sociala a comunicat ca o treime din studentii musulmani britanici se pronunta pentru un "califat" mondial.

Musulmanii cer sa "li se arate respect", iar noi le aratam acest respect: avem sarbatori musulmane oficiale de stat.

Procurorul General crestin-democrat tinde sa accepte "sharia" daca exista o majoritate musulmana.

Avem ministri, membri de cabinet, cu pasapoarte de Maroc si Turcia.

Cererile musulmane sunt sustinute de comportari nelegale, mergand de la crime marunte si violente intamplatoare, de exemplu contra lucratorilor pe ambulante si soferi de autobuz, pana la razmerite pe scara redusa.

Parisul a vazut asemenea revolte in suburbiile sale. Eu ii numesc pe acesti criminali "colonisti". Pentru ca asta sunt.

Ei nu vin sa se integreze in societatile noastre; ei vin sa integreze societatile noastre in Dar-al-Islam - ul lor. Din cauza asta sunt colonisti (Dar-al-Islam este o sectiune a islamului mondial - n. t.)

Multe din aceste violente de strada, de care am pomenit, sunt indreptate exclusiv impotriva nemusulmanilor, fortand pe multi dintre bastinasi (localnici) sa paraseasca propriul lor cartier, propriul oras, propria tara .

Mai mult, musulmanii reprezinta astazi un numar de votanti care nu se poate ignora.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l stiti este importanta profetului Mohamed. Conduita lui este un exemplu pentru toti musulmanii si nu poate fi criticata. Acum, daca Mohamed ar fi fost un om al pacii, cum ar fi, sa spunem,Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problema. Dar Mahomed a fost un sef de banda, un asasin, un pedofil si a avut mai multe casatorii in acelasi timp. Traditia islamica ne povesteste cum s-a luptat el in batalii, cum si-a omorit dusmanii si chiar cum executa prizonieri de razboi.

Mohamed insusi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah. Daca ceva este bine pentru Islam, e bine; daca este rau pentru Islam, este rau.

Sa nu incerce nimeni sa va pacaleasca cu faptul ca islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi si cele 72 de fecioare.

Dar, in esenta, Islamul este o ideologie politica. Este un sistem care stabileste reguli precise pentru societate si pentru viata fiecarei persoane.

Islamul vrea sa dicteze fiecare aspect al vietii. Islamul inseamna "resemnare" sau supunere. Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democratia, pentru ca se straduieste sa obtina "sharia", in dorința de a deveni o religie totalitara.

Acum stiti de ce Winston Churchill a numit Islamul "cea mai retrograda forta din lume" si de ce a comparat "Mein Kampf" cu Coranul.

Publicul a acceptat sincer povestea palestiniana si vede Israelul ca agresor. Dar eu am trait in tara aceea si am vizitat-o de o multime de ori.

Eu sustin Israelul. Intai, pentru ca este patria evreeasca dupa doua mii de ani de exil, incluzand Auschwitz-ul, in al doilea rand pentru ca este o democratie si in al treilea rand pentru ca Israelul este prima noastra linie de aparare. Aceasta micuta tara este situata pe linia de lupta contra jihadului,impiedicand avansarea teritoriala a Islamului. Israelul infrunta linia de lupta a jihadului la fel ca si Kasmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur in Sudan sau Libanul. Israelul este pur si simplu in cale.

Asa cum a fost si Berlinul de Vest in timpul razboiului rece.

In tara mea, in Olanda, 60% din populatie considera imigrarea in masa a musulmanilor, drept greseala politica numarul unu de la al doilearazboi mondial incoace. Si alti 60% considera Islamul ca cel mai mare pericol.

Luminile se pot stinge in Europa mai repede decat va puteti imagina. O Europa islamica inseamna o Europa fara libertate si democratie, un desert economic, un cosmar intelectual si o pierdere de putere militara pentru America , deoarece aliatii sai se vor transforma in dusmani, dusmani cu bombe atomice.

Cu o Europa islamica, America va trebui singura sa apere mostenirea Romei, a Atenei si a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai pretios cadou. Generatia mea niciodata n-a trebuit sa lupte pentru aceasta libertate,ea ne-a fost oferita pe o tava de argint, de catre oamenii care au luptat pentru ea cu viata lor. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de baieti tineri care niciodata n-au ajuns acasa si a caror amintire noi o pretuim.

Generatia mea nu este proprietara acestei libertati; noi suntem numai pastratorii, paznicii ei. Noi putem doar preda aceasta libertate greu obtinuta, copiilor Europei, in aceeasi stare in care ne-a fost oferita noua. Noi nu putem ajunge la nici o intelegere cu mulahii si imamii (conducatori religiosi musulmani - nota mea).

Generatiile viitoare nu ne vor ierta niciodata. Noi nu ne putem risipi libertatile. Pur si simplu nu avem dreptul sa facem asta. Trebuie sa facem tot ce este posibil acum pentru a opri aceasta stupiditate islamica, pentru ca sa nu poata distruge lumea aceasta libera pe care noi o cunoastem.

Va multumesc,

Geert Wilders, presedintele Partidului Libertatii din Olanda, membru al Parlamentului olandez Sursa : http://www.comisarul.ro/

Vezi și

Faceți căutări pe acest blog

Politici Sociale

O lume a societatii paralele

Imperiul secret

Destinatii uimitoare pe glob

Duda a pus mâna pe Casa Regală

Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

Fii propriul tău nutriționist

Maya ramane o civilizatie misterioasa

Slăbești daca esti motivat

Serbet de ciocolata

Medicament retras - folosit în diabet

Brexit-ul - Spaima Europei

Virusul Misterios

Sistemele solare - apă caldă

Aparitia starii de insolventa

TRUMP ESTE PRESEDINTE

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Duda a pus mâna pe Casa Regală

O Nouă Republică !