Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

octombrie 05, 2012

România Model de austeritate - La ce ne foloseşte?

Cancelarul Angela Merkel lăuda recent sacrificiile României şi ale altor ţări non-euro, îndemnându-i pe cetăţenii occidentali să respecte austeritatea cumplită din aceste state. Pentru Germania, sacrificiile României pot servi drept un exemplu pozitiv şi pentru restul continentului: „Vedeţi, se poate!”.

Vezi și

Şi mai recent, preşedintele Erste Bank, proprietara BCR, afirma că un „model românesc” de austeritate nu ar putea fi aplicat niciodată în Occident, pentru că s-ar lovi de refuzul opiniei publice. Pe de altă parte, Andreas Treichl este de părere că România este pe calea cea bună datorită măsurilor luate în 2009 şi 2010.

Măsurile care au fost luate de Guvernul României sunt aproape de neimaginat în Europa de Vest. Îşi poate cineva imagina că în Germania şi Franţa guvernul să spună: “Trebuie să reducem salariile din sectorul public cu 25%?” Şi în acelaşi timp să majoreze singura taxă care loveşte pe toată lumea, TVA? Iar asta s-a întâmplat fără o singură zi de grevă. A fost o măsură destul de brutală. Dar nu este una din diferenţele dintre Est şi Vest faptul că Estul este o regiune unde oamenii au învăţat să traiască cu brutalitatea şi pot face faţă unei crize substanţial mai bine decât cei din Vest?

Iar odată cu asumarea deciziilor luate pe 9 decembrie la Bruxelles – singura opţiune pe care Bucureştiul o avea la dispoziţie, să fim oneşti – austeritatea va fi o realitate înscrisă în Constituţie.

Fără capitaluri, flexibilitate fiscală, productivitate mare a muncii, sistem educaţional performant, infrastructură suficientă, creştere demografică şi o cultură sănătoasă a muncii, cum poate evolua România spre o prosperitate?

Austeritatea este esenţială pentru a opri excesele politicienilor care alocă resurse contra voturi, este esenţială pentru găsirea unui echilibru, dar ce urmează? Austeritatea singură nu ajută. Cuvântul cheie este creşterea economică. Cum le poate împăca pe cele două un popor sărac, pe cale să devină şi mai sărac?

Ce avem de făcut – poporul, elita – pentru a opri sărăcirea durabilă a României? Există alt drum?

Între timp, un sondaj realizat de Fundaţia Soros arată că suntem din ce în ce mai trişti. „Optimismul românilor se află la cea mai joasă cotă din ultimii cincisprezece ani”, iar „82% dintre români spun, în noiembrie 2001, că direcţia în care se îndreaptă ţara este greşită şi doar 12% cred că tara noastră se îndreaptă într-o direcţie bună”. Brutal şi trist. (FT)

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !
Profesorul le-a spus, “OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A”.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o “pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost D!
Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat).
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul i-a picat in final, deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
“Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o.”

Faceți căutări pe acest blog

Politici Sociale