Religie si stiinta
Stiinta, religia si cautarea vietii inteligente extraterestre - David Wilkinson
Ca orice creștin (și ca orice teist) cred că lumea a fost creată de Dumnezeu și prin urmare este „proiectată inteligent”. Ideea de bază a designului inteligent este însă susținerea că acest lucru poate fi demonstrat științific; sunt sceptic referitor la aceasta.
...Pe cât pot vedea, Dumnezeu în mod sigur ar fi putut folosi procese darwiniste pentru crea lumea vie și pentru a o dirija în mersul ei; prin urmare evoluția în sine nu implică faptul că nu ar exista o direcție în istoria vietii. Ceea ce implică acel lucru nu este teoria evoluției in sine, ci evoluția nedirijată, ideea că nici Dumnezeu nici vreo altă persoană nu a intervenit în a ghida, direcționa sau orchestra cursul evoluției. Dar teoria științifică a evoluției, în mod foarte corect, nu afirmă nimic despre ghidarea divină sau lipsa ei. Ea nu afirmă că evoluția ar fi ghidată divin și nici nu susține că nu ar fi așa. Ca aproape oricare alt teist, resping evoluția nedirijată; dar teoria științifică de azi a evoluției — spre deosebire de adaosurile ei filosofice sau teologice — nu afirmă că evoluția nu ar fi dirijată. La fel ca știința în general, evoluția nu face afirmații despre existența sau activitatea lui Dumnezeu. — Alvin Carl Plantinga (n. 15 noiembrie 1932) este filosof analitic american.
In urma cu aproape douazeci de ani, pe vremea cand ne aflam cu totii in „perioada crestina" am scris ziarului The Times o sugestie pentru formarea unei „Academii de Stiinte din Canterbury", care sa analizeze una dintre marile probleme ale stiintei si sa caute sa dea anumite sfaturi clerului si altor foruri cu privire la adevaratele atitudini crestine. Desi ideea nu a avut un ecou prea mare, nevoia solutionarii problemelor a ramas totusi. Iar una dintre problemele enumerate a fost posibilitatea existentei vietii inteligente extraterestre si a impactului descoperirii sale asupra religiei. Desi actualmente ne aflam in „perioada post-crestina", acea nevoie inca mai exista, si un eminent „teolog stiintific", prof. David Wilkinson, a luat taurul de coarne si ne-a oferit opinia sa.
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
O Nouă Republică
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
David a analizat practic toate aspectele problemei: viziunea istorica, probabilitatea aparitiei unui succes in cercetarile actuale, atitudinile fata de dimensiunea religioasa si asa mai departe. O parte a acestei dimensiuni se refera la „a fi pregatiti"; cu alte cuvinte, sa stim ce sa spunem publicului daca o detectare pozitiva isi face aparitia. Paza buna trece primejdia rea.
Este sansa bisericii sa aiba pe cineva cu ampla cunoastere a lui David Wilkinson, atat in domeniul stiintei, cat si al teologiei, si care sa fie suficient de hotarat pentru a actiona, asumandu-si rolul de ghid. Iata in cele ce urmeaza o experienta personala, care s-a petrecut in urma cu cativa ani, si care are o anumita relevanta, subliniindu-ne caracterul multilateral al subiectului.
Fragment din cartea "Stiinta, religia si cautarea vietii inteligente extraterestre" de David Wilkinson:
"Astfel, unii au vazut in extraterestri o dovada a puterilor creatoare ale lui Dumnezeu, in timp ce altii au sustinut ca efortul creator pe care Dumnezeu l-a facut in crearea acestui vast univers ar fi irosit, daca viata ar fi limitata doar la Pamant. Cu toate acestea, altii au folosit existenta vietii in alte parti ale universului pentru a prezenta o perspectiva si mai larga asupra vietii omenesti. in anul 1757, auzind zvonul ca lumea s-ar putea ciocni intr-o buna zi cu cometa lui Halley, inventatorul paratrasnetului, Benjamin Franklin, a spus: „Nu trebuie sa presupunem prea multe cu privire la propria noastra importanta. Exista un numar infinit de lumi sub guvernarea divina; iar daca aceasta lume ar fi anihilata, abia daca i s-ar simtit lipsa in univers" (Crowe, 1986:109).
Dar ce anume a facut ca astfel de ipoteze sa dobandeasca atat de multa notorietate si respect? Am putea explica aceasta din prisma unei serii de influente. In primul rand, inainte de revolutia lui Copernic, fiintele umane s-au considerat a fi centrul a tot ceea ce exista. Universul, asa cum este el descris de Aristotel si Ptolemeu, a avut Pamantul in centru, tot restul universului orbitand in jurul lui in cercuri frumoase (dar din ce in ce mai complexe). Barbatii si femeile erau stapanii a tot ceea ce exista. Insa detronarea fiintelor umane a creat cadrul pentru credinta in existenta fiintelor extraterestre. Revolutia creata de teoria lui Copernic era, la randul ei, dependenta de detronarea gandirii grecesti si a teologiei medievale. Influenta teologiei iudeo-crestine nu trebuie nici ea subestimata. Mai multi istorici ai stiintei au subliniat modul in care teologia crestina a demistificat natura si ne-a condus catre metoda experimentala. Desi uneori acest lucru poate fi supraestimat, totusi credinta intr-un Dumnezeu care creeaza liber universul si intampina cu bucurie o minte curioasa ofera o baza solida pentru metoda empirica (Whitehead, 1925; Foster, 1934; Collingwood, 1940; Needham, 1970; Hooykaas, 1973; Harrison,1998). Astfel, Bentley, Huygens si altii au fost liberi sa foloseasca observatiile asupra lumii ca baza primara a stiintei. Iar observarea unui univers atat de vast a crescut sansele posibilitatii reale a existentei unor alte lumi locuite.
In al doilea rand, asa cum a subliniat si Russell, disocierea dintre pozitionarea fizica si statutul actual al fiintelor umane a avut o influenta majora (Russell, 1985a). In universul aristotelian, pozitionarea si statutul erau strans legate intre ele. Noi eram speciali, deoarece eram pozitionati in centru. Dimpotriva, Biblia nu asociaza nici vreun statut si nici vreun loc. Demnitatea si valoarea fiintelor umane proveneau din darul relatiei cu Dumnezeu. Problema devalorizarii fiintelor umane prin indepartarea lor de centrul a tot ceea ce exista ar putea fi contracarata de aceasta viziune.
In al treilea rand, stiinta descoperea legi care pareau sa se aplice la fel, in oricare alta parte a universului." Vezi Sursa Aici
Semnalul radio care ii agita pe astronomi
Relația dintre religie și știință a fost un subiect de studiu încă din antichitatea clasică, fiind abordată de către filosofi, teologi, oameni de știință etc. Perspectivele din diferite regiuni geografice, culturi și epoci istorice sunt diverse, unele caracterizând această relație ca fiind una de conflict, altele descriind-o ca una de armonie, în timp ce altele presupun doar o mică interacțiune dintre religie și știință. Măsura în care știința și religia pot încerca să înțeleagă și să descrie fenomene similare poate fi uneori menționată ca o parte a problemei de demarcație.
Știința și religia urmăresc, în general, cunoașterea universului folosind metodologii diferite. Știința recunoaște rațiunea, empirismul și dovezile, în timp ce religiile recunosc revelația, credința și sacralitatea. În ciuda acestor diferențe, cele mai multe inovații științifice și tehnice, înainte de revoluția științifică, au fost realizate de către societăți organizate pe tradiții religioase. O mare parte a metodei științifice a fost dezvoltată inițial de către oamenii de știință islamici, și mai târziu de către cei creștini. Hinduismul a îmbrățișat motive istorice și empirismul, considerând că știința aduce cunoștințe legitime, dar incomplete despre lumea (înconjurătoare). Gândirea confucianistă a avut puncte de vedere diferite despre știință de-a lungul timpului. Cei mai mulți budiști consideră știința ca fiind complementară cu convingerile lor.
Conform unui studiu din anul 2015, în Marea Britanie, doar 32% dintre oamenii de știință au caracterizat raportul dintre religie și știință ca fiind de natură conflictuală.
Note[modificare | modificare sursă]
^ Baruch A. Shalev, 100 Years of Nobel Prizes (2003),Atlantic Publishers & Distributors , p.57: between 1901 and 2000 reveals that 654 Laureates belong to 28 different religion. Most 65.4% have identified Christianity in its various forms as their religious preference. While separating Roman Catholic from Protestants among Christians proved difficult in some cases, available information suggests that more Protestants were involved in the scientific categories and more Catholics were involved in the Literature and Peace categories. Atheists, agnostics, and freethinkers comprise 10.5% of total Nobel Prize winners; but in the category of Literature, these preferences rise sharply to about 35%. A striking fact involving religion is the high number of Laureates of the Jewish faith - over 20% of total Nobel Prizes (138); including: 17% in Chemistry, 26% in Medicine and Physics, 40% in Economics and 11% in Peace and Literature each. The numbers are especially startling in light of the fact that only some 14 million people (0.02% of the world's population) are Jewish. By contrast, only 5 Nobel Laureates have been of the Muslim faith-0.8% of total number of Nobel prizes awarded - from a population base of about 1.2 billion (20% of the world‘s population)
^ Cât de credincioși sunt oamenii de știință? Americanii publică primul mare studiu despre relația dintre cercetare și credință, 8 decembrie 2015, Gândul, accesat la 7 ianuarie 2016
Vezi Sursa Aici
Detectarea in 2015 a unui ″semnal puternic″ de catre un telescop radio din Rusia care scana cerul in cautarea vietii extraterestre starneste un mare interes in comunitatea stiintifica.
Acest semnal, ale carui caracteristici ar putea sugera o transmisie venita din partea unei inteligente extraterestre, ar putea fi la fel de bine o interferenta radio sau rezultatul unui fenomen natural - a anuntat in acest weekend site-ul de specialitate Centauri Dreams, care a facut public pentru prima data aceasta observatie, arata AFP, conform Agerpres.
″Nimeni nu sustine ca este opera unei civilizatii extraterestre, dar cu siguranta fenomenul merita studiat″, a declarat Paul Gilster, autorul site-ului Centauri Dreams care prezinta studii din domeniul explorarii spatiului. Acesta a dezvaluit aceasta descoperire dupa ce a vazut o prezentare despre acest subiect facuta de astronomul italian Claudio Maccone.
Descoperirea va face obiectul unei dezbateri in cadrul celei de-a 67-a editii a Congresului International de Astronomie care va avea loc in Guadalajara, Mexic, in 27 septembrie.
Semnalul vine din directia HD 164595, o stea similara soarelui, care se afla in constelatia Hercule, aflata la circa 95 de ani-lumina de Terra. Oamenii de stiinta stiu despre aceasta ca are cel putin o planeta, insa ar putea avea mai multe.
Ştiinţa şi Religia, de la conflict la dialog
Deşi teoretic conflictul dintre ştiinţă şi religie (credinţă şi raţiune) nu se justifică, există ca o veche şi îndărătnică moştenire: scolastica medievală nu permitea ieşirea din cuvântul anticilor şi al cărţilor sfinte. Oamenii de ştiinţă au intrat în conflict nu numai cu Biserica, ci şi cu şcoala aristotelică. În fond, conflictul exista ,,între felul de a gândi al unora dintre reprezentanţii ştiinţei şi pe de cealaltă parte felul de a face teologie al unora dintre reprezentanţii religiei” (Lucian Blaga).
Unii filosofi contemporani numesc ştiinţa şi religia două chei diferite pentru deschiderea misterelor naturii. Acceptând formula că nu există progres fără lupta cotrariilor, inclusiv în viaţa socială, principale sunt tendinţele de conservare, iar cele active, de accelerare.
Pe lângă Biserică, susţinătoare a caracterului atemporal, supranatural-creaţionist, în societate sunt şi forţe centrifuge, bazate pe un raţionament activ, ca formă de manifestare a spiritului universal. Sunt însă puţine evenimentele istorice care au marcat atât de mult inconştientul colectiv cum a făcut Inchiziţia. Marele Inchizitor, Tribunalul Sfântului Oficiu, abjurarea, arderea cărţilor, rugul – au devenit simboluri ale unui sistem inflexibil şi arbitrar, agresiv şi inuman.
Ţinând cont de ,,moda” vremurilor (cine a îndrituit ca Biserica să conducă justiţia şi armata în stat?) şi că Biserica Catolică prin însuşi Suveranul Pontif şi-a cerut scuze pentru ce s-a întâmplat grav în acea perioadă, acum raţiunea critică se opune obscurantismului ecleziastic.
În plan metodologic, Biserica nu urmărea persecutarea sau crima ca manifestare a dispreţului faţă de om sau societate, ci combătea erezia ca tendinţă de transfer şi explicaţie, punea în faţa oamenilor doar ,,ştiinţa în căutarea lui Dumnezeu”. Partea cealaltă promitea un transfer important de date care revoluţiona lumea.
Ideile şi descoperirile lui Giordano Bruno, Galileo Galilei, Kepler, Copernic n-au venit ca o modalitate informaţională, ci ca o nouă formă de a descoperi viaţa propusă la un nivel mai înalt. Ei nu au invocat frica sau curajul, ci o imensă voinţă în a demonstra această ,,discontinuitate evolutivă”. După ample dispute, adevărul ştiinţific a învins, la fel şi spiritul uman. Tendinţele novatoare interpretează lumea în mod diferit, pentru că imperativul vremurilor este schimbarea.
Raportul dintre ştiinţă şi religie este de conciliere şi sprijinire, nu de opoziţie şi excludere, chiar dacă rămâne încă de discutat. Einstein nu prididea să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru fiecare experienţă sau invenţie reuşită. Pentru creştin, domeniul fizic este la fel de real ca cel spiritual, pentru că Dumnezeu le-a creat pe ambele. Creştinul este mai bine înarmat pentru a înfrunta negativitatea consubstanţională a oricărei exigenţe: suferinţa, boala, calamităţile, primejdiile, bătrâneţea şi moartea. Dumnezeu în creaţia Lui intenţionată cere conştiinţa de sine, dar în acelaşi timp şi recunoştinţă.
Biserica trebuie să se înnoiască în interiorul ei, fără înstrăinare faţă de etica şi stilul de autoritate dobândit, urmărind propriul său scop de mântuire a omului. La elanul şi progresul ştiinţei, este necesară o întrepătrundere între religie şi stilul de viaţă.
Biblia nu conţine explicaţii ştiinţifice în sensul ştiinţei. În Biblie, Dumnezeu nu le spune oamenilor lucruri pe care nu le pot afla şi singuri. Natura, gravitaţia, forma sferică a pământului, procesul fotosintezei, comportamentul atomilor nu sunt deloc discutate în Sfânta Scriptură. Dumnezeu a făcut lumea din neant şi a scos-o din haos, iar ştiinţa are datoria să o facă mai bună şi mai accesibilă!
Toader MOLDOVAN,Sarasău Sursa Aici
Unii filosofi contemporani numesc ştiinţa şi religia două chei diferite pentru deschiderea misterelor naturii. Acceptând formula că nu există progres fără lupta cotrariilor, inclusiv în viaţa socială, principale sunt tendinţele de conservare, iar cele active, de accelerare.
Pe lângă Biserică, susţinătoare a caracterului atemporal, supranatural-creaţionist, în societate sunt şi forţe centrifuge, bazate pe un raţionament activ, ca formă de manifestare a spiritului universal. Sunt însă puţine evenimentele istorice care au marcat atât de mult inconştientul colectiv cum a făcut Inchiziţia. Marele Inchizitor, Tribunalul Sfântului Oficiu, abjurarea, arderea cărţilor, rugul – au devenit simboluri ale unui sistem inflexibil şi arbitrar, agresiv şi inuman.
Ţinând cont de ,,moda” vremurilor (cine a îndrituit ca Biserica să conducă justiţia şi armata în stat?) şi că Biserica Catolică prin însuşi Suveranul Pontif şi-a cerut scuze pentru ce s-a întâmplat grav în acea perioadă, acum raţiunea critică se opune obscurantismului ecleziastic.
În plan metodologic, Biserica nu urmărea persecutarea sau crima ca manifestare a dispreţului faţă de om sau societate, ci combătea erezia ca tendinţă de transfer şi explicaţie, punea în faţa oamenilor doar ,,ştiinţa în căutarea lui Dumnezeu”. Partea cealaltă promitea un transfer important de date care revoluţiona lumea.
Ideile şi descoperirile lui Giordano Bruno, Galileo Galilei, Kepler, Copernic n-au venit ca o modalitate informaţională, ci ca o nouă formă de a descoperi viaţa propusă la un nivel mai înalt. Ei nu au invocat frica sau curajul, ci o imensă voinţă în a demonstra această ,,discontinuitate evolutivă”. După ample dispute, adevărul ştiinţific a învins, la fel şi spiritul uman. Tendinţele novatoare interpretează lumea în mod diferit, pentru că imperativul vremurilor este schimbarea.
Raportul dintre ştiinţă şi religie este de conciliere şi sprijinire, nu de opoziţie şi excludere, chiar dacă rămâne încă de discutat. Einstein nu prididea să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru fiecare experienţă sau invenţie reuşită. Pentru creştin, domeniul fizic este la fel de real ca cel spiritual, pentru că Dumnezeu le-a creat pe ambele. Creştinul este mai bine înarmat pentru a înfrunta negativitatea consubstanţională a oricărei exigenţe: suferinţa, boala, calamităţile, primejdiile, bătrâneţea şi moartea. Dumnezeu în creaţia Lui intenţionată cere conştiinţa de sine, dar în acelaşi timp şi recunoştinţă.
Biserica trebuie să se înnoiască în interiorul ei, fără înstrăinare faţă de etica şi stilul de autoritate dobândit, urmărind propriul său scop de mântuire a omului. La elanul şi progresul ştiinţei, este necesară o întrepătrundere între religie şi stilul de viaţă.
Biblia nu conţine explicaţii ştiinţifice în sensul ştiinţei. În Biblie, Dumnezeu nu le spune oamenilor lucruri pe care nu le pot afla şi singuri. Natura, gravitaţia, forma sferică a pământului, procesul fotosintezei, comportamentul atomilor nu sunt deloc discutate în Sfânta Scriptură. Dumnezeu a făcut lumea din neant şi a scos-o din haos, iar ştiinţa are datoria să o facă mai bună şi mai accesibilă!
Toader MOLDOVAN,Sarasău Sursa Aici
Comentarii
Trimiteți un comentariu