Secretele Guvernarii

Reflectii - Unde începe dreptul ?

Dreptul este în forţă. Libertatea este o idee. 

"Ideea abstractă a libertăţii a dat posibilitatea de a convinge mulţimile că un guvern nu este altceva decât un girant al proprietarului pământului, adică al poporului, şi, că el se poate schimba cum se schimbă nişte mănuşi vechi ".
In traducerea Virginiei Thomas, conform originalului din limba engleză, nu cuprinde altceva decât o antologie de profeţii, maxime şi apoftegme teziste, doctrinale, în esenţă asemănătoare cu „idealurile" desprinse şi din celelalte două texte' antologate aici. De la apariţia acestei cărţi, din 1901, aceste „taine" dezvăluite au stârnit o serie de reacţii, mai ales din partea evreilor care n-au putut concepe că „protocoalele" au putut fi sustrase din arhiva de la Ierusalim. S-a lansat şi ideea că ar fi o calomnie adusă la adresa lojii masonice evreieşti, că textele sunt contrafăcute şi tendenţioase. Aceste aspecte nu ne interesează, aşa cum nici faptul de a stârni cu publicarea cărţii de faţă reacţii antisemite. Departe de noi acest gând. Dacă aceste „protocoale" ar fi fost emise de o'mişcare conspirativă americană sau italiană, să zicem, le-am fi publicat cu aceleaşi dezinteres, incluzându-le în rândul doctrinelor care au îngrozit lumea. 

Vezi și

1.  Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2.  Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3.  Scara de valori a societății romanești 

4.  Hrana vie

5.  Europa privită din viitor 

6.  Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7.  Destinatii uimitoare pe glob

8.  Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9.  Duda a pus mâna pe Casa Regală

10.               Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

11.               Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12.               A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

13.               În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

14.               Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

15.               Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

16.               Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

17.               Fii propriul tău nutriționist

18.               Maya ramane o civilizatie misterioasa

19.               Slăbești daca esti motivat

20.               Serbet de ciocolata

21.               Set medical Covid necesar acasă

22.               Medicament retras - folosit în diabet

23.               Brexit-ul - Spaima Europei

24.               Virusul Misterios

25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

26.               Sistemele solare - apă caldă

27.               Economisirea energiei electrice

28.                Hoțul de cărți

29.               Aparitia starii de insolventa

30.               TRUMP ESTE PRESEDINTE

31.               Microbii din organismul uman

32.               Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

33.               „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

34.               Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

35.               Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

„Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee in ea însăşi, să luminăm situaţia prin comparaţii şi deducţii.

Voi formula deci sistemul nostru din punctul vostru de vedere şi din punctul de vedere al creştinilor.

Trebuie remarcat că oamenii care au instincte rele sunt mai numeroşi decât cei cu instincte bune. De aceea se ating cele mai bune rezultate conducând pe oameni prin violenţă şi teroare, nu prin discuţii academice. Fiecare om năzuieşte la putere, sunt puţini care nu sunt dispuşi să jertfească bunurile tuturor pentru a-şi ajunge binele lor propriu. .

Cine a ţinut pe loc bestiile feroce care se numesc oameni? Cine i-a călăuzit până acum? La începutul orânduirii sociale ei s-au supus puterii brutale şi oarbe, mai târziu legii, care nu este decât aceeaşi putere însă mascată. Conchid deci din aceasta că, după legea naturii, dreptul este în putere.

Libertatea politică este o idee iar nu un fapt. Trebuie să ştii să aplici această idee când este necesar să atragi masele populare în partidul tău prin momeala unei idei, dacă'acest partid a formulat scopul de a nimici partidul care este la putere. Această problemă devine uşoară dacă adversarul deţine această putere din ideea libertăţii, din ceea ce se numeşte liberalism, şi dacă sacrifică cât mai puţin din puterea sa pentru această idee. Şi iată unde va apare triumful teoriei noastre: frânele slăbite ale puterii sunt imediat apucate, în virtutea legii vieţii, de alte mâini, pentru că forţa oarbă a poporului nu poate rămâne nici o singură zi fără călăuză, şi pentru că noua putere nu face decât să ia locul celei vechi, slăbite prin liberalism.

în zilele noastre puterea aurului a înlocuit puterea guvernelor liberale. A fost un timp când credinţa guverna. Ideea libertăţii este irealizabilă, pentru că nimeni nu ştie să se folosească de ea, într-o măsură justă. Ajunge să laşi câtva timp poporul să se guverneze el singur pentru ca această autonomie să se transforme imediat în dezmăţ.

Atunci apar dezbinări, care se transformă foarte repede în lupte sociale, în care Statele se consumă şi unde măreţia lor se preface în cenuşă.

Fie că statul se istoveşte în propriile sale convulsii sau că certurile sale lăuntrice îl la'să la discreţia duşmanilor din afară, el poate fi atunci considerat iremediabil pierdut: el este în puterea noastră. Despotismul capitalului, care este întreg în mâinile noastre, îi apare ca o scândură a naufragiatului de care este obligat, vrând nevrând, să se agate, de frică să nu se scufunde.

Pe acela pe care sufletul său liberal 1-ar face să socotească aceste raţionamente ca imorale 1-aş întreba: dacă orice stat are doi inamici, şi dacă îi este îngăduit să întrebuinţeze contra inamicului din afară, fără ca acesta să fie considerat drept imoral, toate mijloacele de luptă, ca, de exemplu, de a nu îi face cunoscut planurile sale de atac sau de apărare, de a-1 surprinde noaptea sau cu forţe superioare; pentru ce aceleaşi măsuri, întrebuinţate contra unui inamic mai rău, care ar ruina ordinea socială şi proprietatea, ar fi numite nepermise şi imorale?

Un spirit chibzuit poate spera să conducă mulţimile prin îndemnuri cuminţi sau prin convingeri, când calea este deschisă contrazicerii, chiar nelogice, numai să pară seducătoare poporului care înţelege torul în mod superficial?

Oamenii, fie ei din pleava societăţii sau nu, sunt călăuziţi exclusiv numai de micile lor pasiuni, de superstiţiile lor, de obiceiurile, de tradiţiile şi teoriile lor sentimentale; ei sunt sclavii diviziunilor partidelor care se opun înţelegerii celei mai cuminţi. Orice hotărâre a mulţimii depinde de o majoritate întâmplătoare sau, cel puţin, superficială; în recunoaşterea sa faţă de secretele politice, mulţimea ia hotărâri absurde; un fel de anarhie nimiceşte conducerea.

Politica nu are nimic cu morala. 
Guvernul care se lasă condus de morală nu este politic şi în consecinţă puterea sa este şubredă. 
Acela care vrea să domnească trebuie să recurgă la viclenii şi ipocrizii. Marile calităţi populare sinceritatea şi onestitatea - sunt vicii în politică, pentru că ele răstoarnă regii de pe tronurile lor mai bine decât inamicul cel mai puternic. Aceste calităţi trebuie să fîe însuşirile regatelor creştine, noi nu trebuie să le luăm deloc drept călăuză.

Scopul nostru este să posedăm puterea. Cuvântul „drepturi" este o idee abstractă pe care nimic nu o justifică. Un asemenea cuvânt înseamnă pur şi simplu aceasta: „Daţi-mi ceea ce vreau, ca să pot dovedi prin aceasta că eu sunt mai puternic decât voi." Unde începe dreptul, unde se sfârşeşte?

într-un stat unde puterea este rău organizată, unde legile şi guvernul au devenit impersonale prin faptul drepturilor fără număr, pe care liberalismul le-a creat, eu văd un nou drept de a mă arunca, prin legea celui mai puternic, asupra tuturor ordinelor şi regulamentelor stabilite şi de a le răsturna; de a pune mâna pe legi, de a reconstrui toate instituţiile şi de a deveni stăpânul acelora care au lăsat în seama noastră drepturile pe care puterea lor le-o dădea, şi care au renunţat de bunăvoie, în mod liberal.

Prin faptul fragilităţii actuale a tuturor puterilor, puterea noastră va fi mai durabilă ca oricare alta, pentru că ea va fi de neînvins, până în momentul în care va fi atât de bine înrădăcinată, încât nici o viclenie nu ar putea să o mai ruineze...

Din răul trecător pe care suntem nevoiţi să-1 spunem acum, se va naşte binele unui guvern de nezdruncinat, care va restabili mersul regulat al mecanismului

existenţei naţionale, tulburată de liberalism. Rezultatul justifică mijloacele. Să ne îndreptăm atenţiunea, în proiectele noastre, mai puţin asupra binelui şi a moralei decât asupra necesarului şi utilului.

Avem în faţa noastră un plan, în care linia este expusă după regulile strategice, de care nu ne putem îndepărta fără riscul de a vedea distruse lucrările mai multor secole.

Pentru a găsi mijlocul care duce la acest scop, trebuie să ţinem seama de laşitatea, de nestatornicia, de inconstanţa mulţimii, de incapacitatea de a înţelege şi aprecia condiţiile propriei sale vieţi şi ale prosperităţii sale. Trebuie să înţelegem că puterea mulţimii este oarbă, nesăbuită, nu raţionează, ascultă în dreapta şi în stânga. \Jn orb mi poate conduce pe \m ort> %ă să4 conducă la prăpastie; la fel membrii ieşiţi din popor, fie chiar dotaţi de o inteligenţă ideală, din cauză că nu înţeleg nimic din politică, nu pot pretinde s-o călăuzească fără să piardă toată naţiunea.

Numai un individ pregătit din copilărie pentru autocraţie poate cunoaşte graiul politic şi realitatea politică. Un popor lăsat în voia lui, adică parveniţilor din mediul lui, se ruinează prin discordiile de partide, pe care le aţâţă setea de putere, şi prin dezordinile care nasc din ele. Le este cu putinţă maselor populare să judece Uniştit, fără rivalităţi interne, să conducă afacerile ţării care nu pot fi confundate în interesele personale? Pot ele să se apere contra inamicilor din afară? Este posibil. Un plan, împărţit în atâtea capete, câte sunt în mulţime, îşi pierde unitatea: el devine de neînţeles şi irealizabil.

Numai un autocrat poate întocmi planuri vaste şi clare, şi poate să dea locul cuvenit tuturor lucrurilor în mecanismul maşinii guvernamentale. Să conchidem deci că un guvern folositor ţării şi capabil să-şi ajungă scopul propus trebuie să fie concentrat în mâinile unui singur individ responsabil. Fără despotismul absolut, civilizaţia nu poate exista; ea nu este opera maselor, dar a călăuzei lor, oricare ar fi ea.

Mulţimea este un barbar care îşi arată barbaria în toate ocaziile, în momentul în care mulţimea ia în mâini libertatea, ea o transformă foarte repede în anarhie, care este cel mai înalt grad de barbarie.

Vedeţi acele animale bete de rachiu, îndobitocite de vin, cărora dreptul de a bea fără limită le este dat împreună cu libertatea. Noi nu putem îngădui ca ai noştri să decadă în acest grad... Popoarele creştine sunt abrutizate de băuturile tari; tinereţea lor este abrutizată de studiile clasice şi de orgiile precoce la care i-au împins agenţii noştri - învăţători, servitori, guvernante -în casele bogate, trimişii noştri în altă parte, femeile noastre în localurile de petrecere ale creştinilor, în numărul acelora din urmă, contez pe cele ce se numesc „femei de lume", imitatoare de bunăvoie ale orgiilor şi ale luxului lor.

Cuvântul nostru de ordine este: forţa şi ipocrizia. Singură forţa poate triumfa în politică, mai cu seamă dacă ea este ascunsă în talentele necesare oamenilor de stat. Violenţa trebuie să fie un principiu, viclenia şi ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-şi lase coroana în mâinile slujbaşilor unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul dorit, binele. De aceea noi nu trebuie să şovăim în faţa corupţiei, a înşelătoriei şi a trădării, ori de câte ori ne poate servi pentru a ne ajunge scopul, în politică trebuie să ştii să iei proprietatea altuia fără ezitare, dacă putem obţine în felul acesta supunerea şi puterea.

Statul nostru, în această cucerire pacifică, are dreptul de a înlocui grozăvia războiului prin condamnări la moarte mai puţin vizibile şi mai folositoare, necesare pentru a întreţine această teroare care face ca popoarele să asculte orbeşte. O asprime dreaptă, dar inflexibilă, este cel mai mare factor al forţei unui stat, nu este deci numai avantajul nostru, este datoria noastră, pentru a obţine victoria, de a rămâne în acest program de violenţă şi ipocrizie.

O asemenea doctrină bazată pe calcul este tot atât de eficace ca şi mijloacele pe care le întrebuinţează. Prin urmare, nu numai prin aceste mijloace, dar şi prin această doctrină a asprimii vom triumfa şi vom supune toate guvernele guvernului nostru suprem.

Va fi de ajuns să se ştie că suntem inflexibili, pentru ca orice nesupunere să înceteze. Noi suntem primii, care, în ceea ce este încă antichitate, am aruncat poporului cuvintele: „Libertate, Egalitate, Fraternitate", cuvinte repetate de atâtea ori după aceea de către papagalii inconştienţi, care, atraşi din toate părţile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a distruge prosperitatea lumii, adevărata libertate individuală, altădată atât de bine garantată de înfrânarea mulţimii. Oameni care se credeau inteligenţi nu au putut să ghicească înţelesul ascuns al acestor cuvinte, nu au văzut că ele se contrazic, nu au văzut că în natură nu există egalitate, că nu există libertate, că natura însăşi a stabilit inegalitatea spiritelor, a caracterelor şi a inteligentelor, aşa de mult supuse legilor sale; aceşti oameni nu au înţeles că mulţimea este o forţă oarbă; că parveniţii pe care îi aleg pentru a guverna nu sunt mai

puţin orbi în politică decât ei înşişi, că iniţiatul chiar dacă e un prost poate guverna, pe câtă vreme mulţimea de iniţiaţi, chiar plini de geniu, nu înţelege nimic din politică. Toate aceste consideraţii nu au răsărit în cugetul creştinilor; totuşi pe aceasta se bazează principiul guvernului dinastic; tatăl transmitea fiului secretele politice, necunoscute în afară de cercul membrilor familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu poată trăda secretul. Mai târziu sensul transmiterii ereditare al adevăratelor principii ale politicii s-a pierdut.

Succesul operei noastre a fost mărit prin aceasta.

Totuşi, în lume, cuvintele Libertate, Egalitate, Fraternitate au pus în rândurile noastre, prin mijlocirea agenţilor noştri orbi, legiuni întregi de oameni care au purtat cu entuziasm steagurile noastre. Şi totuşi aceste cuvinte erau viermi care rodeau prosperitatea tuturor neevreilor, distrugând peste tot pacea, liniştea, solidaritatea, săpând toate temeliile statelor lor. Veţi vedea mai târziu că aceasta a servit triumfului nostru, aceasta ne-a dat, între altele, posibilitatea de a da lovitura cea mai importantă, cu alte cuvinte, a desfiinţa privilegiile, esenţa însăşi a aristocraţiei creştinilor, şi unicul mijloc de apărare pe care îl au contra noastră popoarele şi naţiunile. Deasupra ruinelor aristocraţiei naturale şi ereditare, noi am ridicat aristocraţia noastră, a inteligenţei şi a finanţelor. Noi am luat drept criteriu al acestei noi aristocraţii bogăţia, care depinde de noi, şi ştiinţa, care este condusă de înţelepţii noştri.

Triumful nostru a fost încă înlesnit prin faptul că în raporturile noastre cu oamenii de care avem nevoie am ştiut întotdeauna să atingem coardele cele mai simţitoare ale spiritului uman: calculul, lăcomia, nesaţul cerinţelor materiale ale omului, fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti, luată aparte, este capabilă să înăbuşească spiritul de iniţiativă, punând voinţa oamenilor la dispoziţia aceluia care le cumpără munca.

Un fragment al traducerii , Secretele Sistemului .

Unde începe și unde se termină libertatea de exprimare?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează că „libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului acesteia şi ale împlinirii fiecărei persoane.”

Chiar și în sec. al XXI-lea libertatea este un concept ce continuă să stârnească intrigi și controverse în varii domenii, cu tentă politică, filosofică, socială, legală etc. Libertatea derivă de la Libertas, numele zeiței din mitologia romană care simboliza libertatea. Libertatea de exprimare este garantată, ea se opune servituții, însă până unde poate ajunge ea? Este această libertate absolută sau are niște limite? John Stuart Mill afirma că „Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”. În opinia lui George Bernard Shaw, „Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea”. Jean-Paul Sartre considera că „omul este condamnat să fie liber”, fiindcă, în viziunea acestuia, există atâta libertate cât există și responsabilitate. Tot Sartre zicea: „Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să știi că poți să vrei”. Avem oare noi, cei care purtăm amprenta unui trecut ideologic totalitar, suficientă înțelepciune pentru a spune ceea ce gândim fără teamă, repercusiuni ori constrângere? Poate că da, poate că nu! Îmbibat de kolhoznicie, deprins a gândi cu hurta, debusolat și prostit la maximum, bietul moldovean nu a mai fost apt să-și păstreze nici inima, nici gândul. Cu toate acestea, astăzi ne declarăm liberi, cuvântul ne ajută să ne exprimăm sentimentele, frustrările, indignarea etc. Suntem exponenții Generației Facebook, o generație de oameni inteligenți ce activează în cadrul unei elite malefice, dar și o generație cu mentalitate de victimă, hipersensibilă, cinică, în care se încadrează și mulți dintre cei lipsiți de cultură generală care nu fac decât să contribuie la idiotizarea societății, fenomen ce pare a deveni normalitate.

Te ia groaza să citești uneori comentariile și articolele postate pe rețele de socializare, site-uri, bloguri. Descreierați anonimi, camuflați în spatele monitoarelor și tastelor, își varsă on-line zoaiele minților bolnave. Dacă îndrăznești să le zici ceva, îți închid gura, le lezezi dreptul la libera exprimare! Sunt liberi să posteze mesaje denigratoare la adresa oricui, să jignească pe oricine, să utilizeze un limbaj licențios, să te apostrofeze, amenințe etc., pentru simplu fapt că nu gândești ca ei! Dacă cineva încearcă să le-o spună pe șleau că sunt săriți de pe fix și au creierul deranjat, recurg la niște gesturi și mai obscene, se aprind, explodează și te bombardează cu înjurături și blesteme. Doar sunt liberi, nu? E „dreptul” lor! Violența de exprimare e și ea o formă de terorism a celor slabi, „vizibili” doar pe Facebook. Trăim într-o societate sinistră, în plin proces de degradare morală, într-o societate în care oricine are dreptul la orice și poate spune și face tot ce-i trece prin mintea sa îngustă. E un amestec toxic ce ne otrăvește în fiecare zi!

Avem liberate, așa e! Atunci de ce nu ne permitem să intrăm în pielea goală într-un lăcaș sfânt, de ce nu postăm poze indecente? Avem frică de Dumnezeu și respectăm niște cutume, da? Ce-ar fi dacă am avea și un pic de frică pământească și am fi responsabili pentru toate mizeriile pe care le aruncăm la adresa cuiva și tot glodul promovat de dimineață până seara?! Prea mulți bărbații plouați, în postură de mahalagii, au uitat ce înseamnă respectul elementar față de Femeie, dar și față de ei înșiși! Ce bine știu a ataca, fiindcă altfel nu-și pot demonstra forța!

Libertatea de exprimare implică discernământ și bun simț! Libertatea nu înseamnă a-ți bate joc de alții și a arăta altora cât ești de „deștept” în a lua peste picior și a ataca cu cuvântul (deseori ortografiat greșit!). Libertatea are niște limite, trasate de un comportament civilizat, cultură și civilizație interioară!

Mă întreb cât de liberi suntem, din moment ce nu ne-am învățat a fi responsabili, din moment ce suntem lipsiți de demnitate umană și norme morale?  Published in Opinii

Unde se termină secretele de stat și începe dreptul cetățeanului de a fi informat?

Pe parcursul
ultimilor ani există tendință de a se face abuz de secretizarea
informațiilor deținute de autorități pe motiv de securitate națională. Vă rugăm
să specificați ce informații pot constitui secret de stat.

Atribuirea informațiilor la secret de stat și secretizarea acestora se
efectuează în baza principiilor legalității, argumentării și oportunității. Argumentarea
atribuirii informațiilor la secret de stat și a secretizării acestora constă în
stabilirea caracterului rațional al secretizării unor informații, a
eventualelor consecințe economice și de altă natură, ținând cont de
echilibrul dintre interesele primordiale ale statului, ale societății și ale
cetățeanului.

În Republica Moldova la secret de stat sunt atribuite un șir de informații
din domeniul apărării naționale, economiei, științei și tehnicii, relațiilor
externe, securității statului, asigurării ordinii de drept și activității
autorităților publice. Categoriile informațiilor atribuite la secret de stat se
stabilesc în conformitate cu un Nomenclator aprobat în acest scop. Informația
este secretizată prin încadrarea acesteia la un anumit grad de secretizare –
„strict secret”, „secret”, „confidențial” și „restricționat”.

În Republica Moldova există
câteva zeci de categorii de funcționari care au acces la secretul de stat și,
respectiv, sunt retribuiți pentru păstrarea acestuia. Recent s-a propus ca
lista să fie completată cu alți funcționari, cum ar fi președintele
Consiliului Superior al Magistraturii, șeful Centrului Național Anticorupție,
al Comisiei Electorale Centrale, primarul general al Capitalei și alții. Cât de
justificat este faptul că autoritățile extind această listă în condițiile în
care numărul de informații care constituie secret pentru publicul larg este
destul de restrâns?

Argumentarea autorilor proiectului este că  mai mulți conducători ai
autorităților publice (numiți în funcție de Parlament și Guvern) nu dispun de
dreptul de acces la secretul de stat, pe motiv că funcțiile date nu se regăsesc
în lista în cauză. De facto aceștia lucrează cu materialele atribuite la
secret de stat, fără ca de jure activitatea să fie
organizată conform legislației.

Numărul tot mai mare de funcționari care au acces la secretul de stat ar
putea proteja și mai mult informațiile cu acces limitat. Pe de altă parte,
acest fapt ar putea afecta gradul de transparentizare și  accesul la
informațiile de interes public.

De exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii inițiază verificarea
tuturor judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător, iar SIS
prezintă avize consultative în acest sens, care conțin și informații referitor
la factorii de risc depistați în activitatea acestora. Președintele CSM ar urma
să aibă  drept de acces la secretul de stat, iar ulterior să perfecteze
dreptul de acces celorlați membri ai CSM, în condițiile legii. Prin urmare, sub
paravanul protecției informației cu caracter secret, membrii CSM ar putea
îngrădi și mai mult accesul publicului la deficiențele depistate în activitatea
judecătorilor sau a diferitor factori de risc identificați în privința
candidaților la funcția de judecător.

De menționat că persoanele care se vor regăsi în această listă vor
beneficia și de sporuri  salariale în valoare de 10 la sută (sumele
variind între 400 și 2500 de lei lunar). Deci, pe lângă faptul că informațiile
vor fi păstrate sub șapte lacăte, vom plăti din bani publici mai mulți
funcționarii pentru ca aceștia să nu divulge anumite informații de interes
public.

În lista persoanelor pentru care
se propune accesul la secretul de stat  se regăsesc și funcționari despre
care presa a scris că ar avea probleme de integritate. În acest context, cât de
logic este să le încredințăm secrete de stat și să îi mai plătim pentru
păstrarea acestora?

Dacă e să reieșim din propunerea legislativă, atunci, în principiu, aceasta
nu promovează nemijlocit persoane concrete despre care, după cum spuneți, se
vehiculează că ar avea probleme de integritate. Proiectul de lege instituie
Lista funcțiilor ai căror titulari au drept de acces la secretul de stat. Că
în aceste funcții sunt alese și/sau promovate persoane cu integritate
dubioasă nu ține de domeniul secretului de stat. Totuși, autoritățile ar trebui
să se îngrijească despre ce fel de persoane promovează în funcțiile publice,
iar noi, cetățenii, despre ce fel de persoane alegem în astfel de funcții.

 Legea
privind secretul de stat a fost modificată de mai multe ori de când a fost
adoptată. În același timp, experți independenți menționează că documentul
conține  mai multe lacune de natură să îngrădească accesul la informație. Care
sunt cele mai grave probleme în acest sens?

Este adevărat, doar anul trecut legea a fost modificată de trei ori. În
același timp, pe parcursul ultimilor ani se atestă o tendință abuzivă de
secretizare a informațiilor deținute de autoritățile publice, invocându-se
varii motive de securitate națională, secret comercial sau date cu caracter
personal. Se pare că legislația în vigoare facilitează secretizarea
informațiilor și impune proceduri anevoioase pentru desecretizarea lor. Aceasta
se datorează faptului că legislația existentă este învechită, nu a fost
ajustată standardelor comune internaționale de asigurare a accesului la
informația deținută de autoritățile publice. De exemplu, Legea secretului
comercial a fost adoptată în anul 1994 și încă nu a fost ajustată realităților
existente, iar Legea privind secretul de stat vine în contradicție cu
Legea cu privire la Serviciul de Informații și Securitate, precum și cu Legea
securității statului.

În practică se constată necorespunderea prevederilor Codului fiscal cu cele
din legea fundamentală a statului în materie de acces la informațiile privind
contribuțiile la bugetul de stat. În particular, autoritatea fiscală refuză
furnizarea informației privind veniturile încasate la bugetul național și
informației privind neregulile înregistrate în activitatea financiară a
persoanelor juridice, invocând o listă exhaustivă a solicitanților de
informații, exceptând, în particular, societatea civilă.

O altă problemă este îngrădirea nejustificată de către autorități a
accesului la informația care a fost desecretizată. Legea privind secretul de
stat stabilește patru grade de secretizare a informațiilor: restricționat,
confidențial, secret, strict secret. Iar în corespundere cu gradele de
secretizare a informațiilor sunt stabilite și termene de secretizare, care nu
pot depăși 25 ani. Deși cadrul normativ instituie obligația de desecretizare a
informațiilor de către autorități, aparent  informațiile desecretizate nu
sunt accesibile publicului larg. În asemenea circumstanțe, se constată și
îngrădirea de către autorități a accesului la informația de interes public din
arhivele naționale.

Legislația națională, de asemenea, nu definește fără echivoc cine sunt
furnizorii de informații. În particular, persoanele fizice și juridice care în
baza legii sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice, deseori refuză
să furnizeze informația oficială pretinzând că nu sunt furnizori conform legii
sau invocă nefondat existența secretului comercial.

Problemele cele mai răspândite cu care se confruntă solicitanții de
informații constau în limitarea accesului la informații cu caracter public,
precum și asigurarea cu protecție adecvată a avertizatorilor de integritate
pentru divulgarea unor informații cu acces limitat, însă de interes public
major.  Vezi sursa info :   Legea privind secretul de stat