Ponta la Guvernele Europene
Washington Post: Ponta a alarmat guverne europene si Administratia Obama
Prim-ministrul Victor Ponta a alarmat guvernele Uniunii Europene, dar si Administratia Obama, intr-o tara afectata de "erodarea alarmanta a consensului politic si echilibrului puterii", dupa cum scrie cotidianul Washington Post.
Intr-un articol cu titlul "Mutarile represive ale Romaniei", Washington Post noteaza ca acoperirea mediatica a crizei din Europa a tins sa se concentreze pe problemele economice, precum cele ale Greciei.
Intr-un articol cu titlul "Mutarile represive ale Romaniei", Washington Post noteaza ca acoperirea mediatica a crizei din Europa a tins sa se concentreze pe problemele economice, precum cele ale Greciei.
Vezi
și
1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19
2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor
create in Epoca Comunistă
3. Scara de valori a societății romanești
4. Hrana vie
6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,
veche de sute de ani
7. Destinatii uimitoare pe glob
8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile
9.
Duda a pus mâna pe Casa Regală
10.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o
!
11.
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
12.
A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!
13.
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din
populatie si nu aveau drept de vot.
14.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
15.
Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
16.
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
17.
Fii propriul tău nutriționist
18.
Maya ramane o civilizatie misterioasa
19.
Slăbești daca esti motivat
21.
Set medical Covid necesar acasă
22.
Medicament retras - folosit în diabet
23.
Brexit-ul - Spaima Europei
25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor
26.
Sistemele solare - apă caldă
27.
Economisirea energiei electrice
28.
Hoțul de cărți
29.
Aparitia starii de insolventa
31.
Microbii din organismul uman
32.
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
33.
„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”
34.
Masca ce omoară virusul O veste de Covid
35.
Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil
Prejudiciul politic in crestere adus institutiilor, dar si democratiei insasi este uneori trecut cu vederea. Insa in unele tari exista o erodare alarmanta a consensului politic si a echilibrului puterii constitutional, condusa de populisti care exploateaza nemultumirea publica fata de dificultatile economice, potrivit sursei citate.
Ultimul exemplu, in acest sens, este Romania, unde noul prim-ministru de stanga a facut presiuni pentru a inlatura orice control asupra Guvernului sau in timp ce incearca sa forteze indepartarea din functie a presedintelui tarii.
Interimarul Antonescu contraataca la criticile europene - presa straina
Premierul Victor Ponta a preluat puterea, in luna mai, fara alegeri, dupa ce doua guverne ale coalitiei de centru-dreapta s-au prabusit, alarmand guvernele Uniunii Europene, dar si administratia Obama, prin incercarile de a-si consolida rapid puterea.
In doua saptamani, majoritatea parlamentara controlata de noul prim-ministru a inlocuit presedintii celor doua Camere si a retras Curtii Constitutionale puterea de a se pronunta pe hotararile Parlamentului. In plus, Ponta a vorbit despre inlocuirea acelor membri ai Curtii care au fost impotriva sa.
Ca urmare, Parlamentul l-a suspendat pe presedintele Traian Basescu, rivalul de centru-dreapta al lui Victor Ponta. Votul de la referendumul din 29 iulie va decide daca Basescu va ramane sau nu in functie. Numai ca legislatia s-a schimbat astfel incat votul pentru suspendarea presedintelui sa poata fi ratificat cu 50% plus unu din cei care vor fi prezenti la vot, si nu a majoritatii electorilor inregistrati.
Ponta da inapoi, dupa protestele Uniunii Europene
Confruntat cu proteste din partea oficlialilor europeni, unii sugerand ca Romania s-ar putea confrunta cu sanctiuni, Ponta a parut ca se retrage usor, declarand ca sustine hotararea Curtii Constitutionale, refereritoare la legea referendumului pentru demiterea presedintelui suspendatTraian Basescu. Aceasta ar insemna, noteaza Washington Post, ca Basescu sa ramana in functie, din moment ce multi romani par sa evite prezenta la vot, pe 29 iulie.
Cu toate acestea, campania lui Ponta nu s-a terminat: el isi va cauta propriul mandat, cu ocazia alegerilor parlamentare din toamna. El a promis ca va anula austeritatea puternica pe care Romania a indurat-o incepand cu anul 2009, cand a fost nevoita sa ceara un imprumut de la Fondul Monetar International.
In plus, premierul Victor Ponta a promis interlocutorilor europeni ca va respecta angajamentele internationale ale Romaniei, inclusiv cel cu FMI. Cu toate aceastea, actiunile sale s-au reflectat pe pietele financiare prin slabirea leului si cresterea costurilor de imprumut.
Mai devreme sau mai tarziu, romanii vor descoperi ca, la fel ca in restul Europei, nu exista o solutie rapida sau usoara pentru problemele economice - mai ales atunci cand aceasta implica scurtcircuitarea democratiei.
Majorarea salariilor . O discuţie despre legitimitatea acesteia
Nivelul salarizării din mediul public generează efecte perverse în piaţă muncii 14 mai 2012, 15:09 |
Autor: Ovidiu Neacşu |
Dezbaterea despre majorarea salariilor bugetarilor gravitează în jurul metodologiei şi a disponibilităţii resurselor financiare pentru aceasta. Subiectul legitimităţii majorării salariale este ocolit, acordându-se astfel, din oficiu, prezumţia de corectitudine economică acestei măsuri. În realitate însă, semnele de întrebare chiar de la acest aspect ar trebui să pornească.
Dezbătută intens în ultima perioadă, majorarea salariilor bugetarilor cu scopul de a reveni la nivelul din 2010 ocupă cantităţi considerabile de pagini de hârtie sau de internet, însă nu ai ocazia de a întâlni o abordare completă a problemei. De cele mai multe ori, discuţia gravitează în jurul metodologiei şi a disponibilităţii resurselor financiare pentru aceasta, ocolind subiectul legitimităţii majorării salariale şi acordând, astfel, din oficiu, prezumţia de corectitudine economică acestei măsuri.
Din păcate, spre deosebire de salariile din mediul privat, cele din instituţiile publice nu se supun aceloraşi forţe regulatoare ale pieţei (cerere şi ofertă, productivitate marginală), ci sunt stabilite în mod complet arbitrar de către şeful ministerului, instituţiei, cabinetului, etc.
Un angajator privat, însă, se orientează după nivelul costurilor cu forţa de muncă la un nivel echivalent de pregătire a salariatului pe care doreşte să îl angajeze (eventual cu o majorare care să îl determine pe angajat să aleagă acel loc de muncă şi nu altul), şi le compară cu surplusul de randament pe care noul membru al echipei îl aduce companiei.
În cazul în care productivitatea acestuia nu este îndeajuns de ridicată, angajatorul este nevoit să ofere un nivel salarial mai redus, iar dacă angajatul nu îl acceptă, acesta va alege oferta celui care plăteşte mai mult.
Competitivitatea şi salariul, un calcul pur economic
Ceea ce trebuie reţinut din modul de alocare a resurselor în sectorul privat este nu doar calculul pur economic făcut de angajatori, ci şi faptul că fiecare angajat este evaluat separat şi remunerat conform propriilor aptitudini.
În discuţiile purtate recent între guvern şi FMI este susţinută măsura de majorare cu un procent încă neclar (8% pare a fi ţinta pentru viitorul apropiat) a tuturor salariilor bugetarilor. Să fi crescut brusc şi în mod egal productivitatea tuturor bugetarilor cu 8%? Ar fi o coincidenţă stranie, după ce, tot brusc, şi tot în mod egal, productivitatea acestora a scăzut cu 25% la jumătatea lui 2010, iar la începutul anului 2011 a crescut cu 15%.
Inechitatea este aici evidentă, deoarece se utilizează o medie, prin care se includ in aceeaşi formulă matematică şi funcţionarul public ce a fost mai eficient cu 20%, şi cel care a fost cu 20% mai puţin productiv.
Coincidenţa este cu atât mai mare, dat fiind faptul că aproape zilnic o companie privată anunţă deschiderea unui centru logistic, a unei fabrici, a unui centru comercial sau chiar demararea investiţiilor într-un spital sau un aeroport privat, însă nu am mai asistat de ceva vreme la inaugurarea unei autostrăzi, la deschiderea unui spital sau a unei şcoli. Performanţele nu sunt, se pare, relevante în evaluarea nivelului de salarizare a funcţionarilor de la stat.
Salariul în mediul public, distorsiunea mediului privat
Nivelul salarizării din mediul public este nu doar dificil de cuantificat conform unor standarde de performanţă, el generează efecte perverse în piaţă muncii, pe care o distorsionează, reorientând resurse ce ar putea fi puse la lucru mai eficient.
Spre exemplu, în cazul în care pentru un post ce necesită un anume grad de calificare, sectorul public oferă un salariu mai ridicat decât cel privat, acesta atrage personal pentru a îl utiliza în activităţi fără productivitate reală, de emitere de documente, reglementări şi intruziune în economia de piaţă.
Sunt generate astfel atât costuri fiscale necesare finanţării acestor posturi, cât şi costuri de oportunitate prin productivitatea pierdută astfel de mediul privat şi costuri legate de respectarea piedicilor birocratice suplimentare.
Cum să creezi un aparat administrative neperformant?
Dacă atragerea de personal calificat prin „supralicitarea salariilor” are efecte nefaste, reversul medaliei nu este unul favorabil, ci dimpotrivă: un nivel redus de salarizare atrage doar personal slab calificat în sectorul public, personal care şi-ar găsi cu dificultate un loc de muncă la fel de bine plătit într-o companie privată.
De aici derivă, logic, organisme publice şi mai ineficiente decât sunt ele de fapt, servicii publice de şi mai slabă calitate, precum şi corupţie pentru creşterea veniturilor angajaţilor.
Iată că dificultatea efectuării calculului economic (în mod corect şi constant!) de către stat generează, în sine, distorsiuni atât în funcţionarea pieţei muncii, cât şi în funcţionarea organismelor sale.
În aceste condiţii, nu ar fi, oare, de dorit, să se reducă numărul angajaţilor statului, astfel încât distorsiunile create atât la nivel sectorial, cât şi individual, sa fie cât mai mici?
Ovidiu Neacşu este vicepreşedinte al asociaţiei neguvernamentale "Societatea pentru Libertate Individuală" (SoLib) şi antreprenor
Dezbaterea despre majorarea salariilor bugetarilor gravitează în jurul metodologiei şi a disponibilităţii resurselor financiare pentru aceasta. Subiectul legitimităţii majorării salariale este ocolit, acordându-se astfel, din oficiu, prezumţia de corectitudine economică acestei măsuri. În realitate însă, semnele de întrebare chiar de la acest aspect ar trebui să pornească.
Dezbătută intens în ultima perioadă, majorarea salariilor bugetarilor cu scopul de a reveni la nivelul din 2010 ocupă cantităţi considerabile de pagini de hârtie sau de internet, însă nu ai ocazia de a întâlni o abordare completă a problemei. De cele mai multe ori, discuţia gravitează în jurul metodologiei şi a disponibilităţii resurselor financiare pentru aceasta, ocolind subiectul legitimităţii majorării salariale şi acordând, astfel, din oficiu, prezumţia de corectitudine economică acestei măsuri.
Din păcate, spre deosebire de salariile din mediul privat, cele din instituţiile publice nu se supun aceloraşi forţe regulatoare ale pieţei (cerere şi ofertă, productivitate marginală), ci sunt stabilite în mod complet arbitrar de către şeful ministerului, instituţiei, cabinetului, etc.
Un angajator privat, însă, se orientează după nivelul costurilor cu forţa de muncă la un nivel echivalent de pregătire a salariatului pe care doreşte să îl angajeze (eventual cu o majorare care să îl determine pe angajat să aleagă acel loc de muncă şi nu altul), şi le compară cu surplusul de randament pe care noul membru al echipei îl aduce companiei.
În cazul în care productivitatea acestuia nu este îndeajuns de ridicată, angajatorul este nevoit să ofere un nivel salarial mai redus, iar dacă angajatul nu îl acceptă, acesta va alege oferta celui care plăteşte mai mult.
Competitivitatea şi salariul, un calcul pur economic
Ceea ce trebuie reţinut din modul de alocare a resurselor în sectorul privat este nu doar calculul pur economic făcut de angajatori, ci şi faptul că fiecare angajat este evaluat separat şi remunerat conform propriilor aptitudini.
În discuţiile purtate recent între guvern şi FMI este susţinută măsura de majorare cu un procent încă neclar (8% pare a fi ţinta pentru viitorul apropiat) a tuturor salariilor bugetarilor. Să fi crescut brusc şi în mod egal productivitatea tuturor bugetarilor cu 8%? Ar fi o coincidenţă stranie, după ce, tot brusc, şi tot în mod egal, productivitatea acestora a scăzut cu 25% la jumătatea lui 2010, iar la începutul anului 2011 a crescut cu 15%.
Inechitatea este aici evidentă, deoarece se utilizează o medie, prin care se includ in aceeaşi formulă matematică şi funcţionarul public ce a fost mai eficient cu 20%, şi cel care a fost cu 20% mai puţin productiv.
Coincidenţa este cu atât mai mare, dat fiind faptul că aproape zilnic o companie privată anunţă deschiderea unui centru logistic, a unei fabrici, a unui centru comercial sau chiar demararea investiţiilor într-un spital sau un aeroport privat, însă nu am mai asistat de ceva vreme la inaugurarea unei autostrăzi, la deschiderea unui spital sau a unei şcoli. Performanţele nu sunt, se pare, relevante în evaluarea nivelului de salarizare a funcţionarilor de la stat.
Salariul în mediul public, distorsiunea mediului privat
Nivelul salarizării din mediul public este nu doar dificil de cuantificat conform unor standarde de performanţă, el generează efecte perverse în piaţă muncii, pe care o distorsionează, reorientând resurse ce ar putea fi puse la lucru mai eficient.
Spre exemplu, în cazul în care pentru un post ce necesită un anume grad de calificare, sectorul public oferă un salariu mai ridicat decât cel privat, acesta atrage personal pentru a îl utiliza în activităţi fără productivitate reală, de emitere de documente, reglementări şi intruziune în economia de piaţă.
Sunt generate astfel atât costuri fiscale necesare finanţării acestor posturi, cât şi costuri de oportunitate prin productivitatea pierdută astfel de mediul privat şi costuri legate de respectarea piedicilor birocratice suplimentare.
Cum să creezi un aparat administrative neperformant?
Dacă atragerea de personal calificat prin „supralicitarea salariilor” are efecte nefaste, reversul medaliei nu este unul favorabil, ci dimpotrivă: un nivel redus de salarizare atrage doar personal slab calificat în sectorul public, personal care şi-ar găsi cu dificultate un loc de muncă la fel de bine plătit într-o companie privată.
De aici derivă, logic, organisme publice şi mai ineficiente decât sunt ele de fapt, servicii publice de şi mai slabă calitate, precum şi corupţie pentru creşterea veniturilor angajaţilor.
Iată că dificultatea efectuării calculului economic (în mod corect şi constant!) de către stat generează, în sine, distorsiuni atât în funcţionarea pieţei muncii, cât şi în funcţionarea organismelor sale.
În aceste condiţii, nu ar fi, oare, de dorit, să se reducă numărul angajaţilor statului, astfel încât distorsiunile create atât la nivel sectorial, cât şi individual, sa fie cât mai mici?
Ovidiu Neacşu este vicepreşedinte al asociaţiei neguvernamentale "Societatea pentru Libertate Individuală" (SoLib) şi antreprenor
Comentarii
Trimiteți un comentariu