Agricultura - ştiinţă şi profesie
Datorită agriculturii, s-ar putea ca inflaţia să fie sub 4%
Am putea spune că pentru agricultură, anul acesta are semnebune. Acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, a apreciat că, datorită agriculturii, s-ar putea ca inflaţia să fie sub 4%.
Într-adevăr, anul acesta este ceva mai bun, având în vedere regimul de precipitaţii din primăvară şi până acum. Culturile semănate în toamnă, grâul, orzul, secara au beneficiat de aceste ploi şi producţiile sunt destul de mari în comparaţie cu anii precedenţi. Să sperăm că, în continuare, culturile de porumb, floarea-soarelui şi celelalte vor beneficia de un climat favorabil.
Vezi
și
1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19
2. Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor
create in Epoca Comunistă
3. Scara de valori a societății romanești
4. Hrana vie
6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,
veche de sute de ani
7. Destinatii uimitoare pe glob
8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile
9.
Duda a pus mâna pe Casa Regală
10.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o
!
11.
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
12.
A fi patriot nu e un merit, e o datorie.!
13.
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din
populatie si nu aveau drept de vot.
14.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
15.
Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste
16.
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
17.
Fii propriul tău nutriționist
18.
Maya ramane o civilizatie misterioasa
19.
Slăbești daca esti motivat
21.
Set medical Covid necesar acasă
22.
Medicament retras - folosit în diabet
23.
Brexit-ul - Spaima Europei
25. Inamicul numărul unu al acumulatorilor
26.
Sistemele solare - apă caldă
27.
Economisirea energiei electrice
28.
Hoțul de cărți
29.
Aparitia starii de insolventa
31.
Microbii din organismul uman
32.
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
33.
„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”
34.
Masca ce omoară virusul O veste de Covid
35.
Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil
Vedem, încă o dată, că agricultura rămâne dependentă de condiţiile climatice. Şi tehnologiile?
Noi avem tehnologiile necesare, dar din păcate ele nu se aplică la nivelul recomandat. Producătorii care dispun de mijloacele necesare, inclusiv de cele financiare, au posibilitatea să aplice tehnologiile avansate şi obţin producţii mai ridicate. Este nevoie de o bază tehnică, de mijloace tehnice, de aplicarea la timp a îngrăşămintelor pe care le impune nevoia de nutriţie a plantelor, de combaterea buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor care în ultimul timp s-au înmulţit într-o măsură destul de mare, dijmuind recoltele. Pe de altă parte, mai e nevoie şi de cunoştinţele pe care trebuie să le aibă agricultorul.
S-a spus că tehnologiile nu pot fi aplicate şi din cauza fărâmiţării excesive a pământului.
Producţia agricolă depinde şi de divizarea terenului în parcele mici şi foarte mici, care nu dă posibilitatea aplicării tehnologiilor adecvate.
După statistica Ministerului Agriculturii, cam jumătate din suprafaţa arabilă se cultivă în exploataţii mari, care s-au format prin concesionare, vânzare sau arendare. Cealaltă jumătate este formată din parcele mici, rezultate în urma reconstituirii dreptului de proprietate care s-a făcut defectuos, în parcele disparate, la distanţă unele de celelalte, ceea ce creează mari dificultăţi în exploatarea eficientă a pământului.
În aceste condiţii, care ar fi soluţia?
O comasare a acestor terenuri, dar este greu de făcut. Cu ani în urmă s-a făcut colectivizarea cu sacrificii, s-a realizat o asemenea comasare. Eu cred că s-ar fi putut păstra această comasare cu respectarea dreptului de proprietate. Oamenii cred acum că dacă intră într-o cooperativă, vor ajunge într-o stare în care au fost înainte de 1990, deşi sistemul cooperatist nu este invenţia socialismului. Preocuparea pentru comasarea terenurilor există şi în alte ţări şi s-au găsit soluţii. În Franţa şi Germania, de pildă, statul a cumpărat în anumite situaţii toate parcelele, le-a comasat şi sistematizat în suprafeţe mai mari şi le-a revândut în aşa fel încât proprietarii nu au pierdut nimic. La noi, unde parcelele sunt mici, nu o dată drumul pe care trebuie să-l facă o combină de la o solă la alta costă mai mult decât valoarea recoltei.
Cum sunt destul de multe problemele din agricultură, care ar fi ordinea priorităţilor?
Sunt mai multe. În primul rând, ar trebui ca agricultorii să aibă posibilitatea ca de fiecare dată când se începe un ciclu agricol să aibă puterea financiară pentru ca să-şi poată procura toate cele necesare - seminţe de bună calitate, îngrăşămintele pe care să le aplice, mijloacele de combatere a bolilor şi dăunătorilor - care condiţionează producţia. Sunt ţări în care agricultura este subvenţionată corespunzător. La noi, subvenţia pe hectar este de 130 de euro, în timp ce în alte ţări este de peste 300 de euro, sumă care asigură posibilitatea aplicării unor tehnologii corespunzătoare. România are un potenţial agricol ridicat prin fertilitatea relativ ridicată a solurilor. Această fertilitate, cu timpul, prin exploatare continuă, fără aplicarea îngrăşămintelor şi cu lucrări agrotehnice aplicate greşit, se deteriorează, conducând la scăderea recoltelor. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne preocupe ridicarea potenţialului de fertilitate al solurilor, prin fertilizare şi amendare, prin lucrări raţionale ale solului, prin alternanţa culturilor etc.
S-a spus că acest „deficit“ tehnologic ar putea fi convertit într-un plus prin practicarea unei agriculturi ecologice. Cât de îndreptăţită este o asemenea afirmaţie?
Într-adevăr, la noi există condiţii de practicare a unei agriculturi ecologice şi pentru asta trebuie să ţinem seama de mai mulţi factori. Agricultura ecologică nu foloseşte produse chimice, iar producţiile sunt mai mici.
Dar şi mai scumpe.
Tocmai de aceea trebuie să existe consumatori care să le prefere şi să fie dispuşi să plătească mai mult. Vedeţi, promovarea agriculturii ecologice s-a făcut mai întâi în Europa de vest după ce s-a ajuns la un anumit standard cantitativ care să asigure hrană pentru întreaga populaţie. Produsele ecologice nu au reziduuri chimice, dar pot avea calităţi care nu întotdeauna sunt pe placul unor consumatori. Fructele ecologice, de pildă, nu au aspectul comercial care să le facă atractive. În ţara noastră, agricultura ecologică este promovată pe o suprafaţă mică, de cca două-trei sute de mii de hectare, pe când în alte ţări, cum este Austria, s-a ajuns la 12% din suprafaţa agricolă.
Între preocupările Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice este şi dezvoltarea rurală. O tematică importantă, dacă ţinem seama că un procent mare din populaţie locuieşte la sate.
Aproximativ un procent de 40-45%. La noi, dezvoltarea rurală are mai multe componente - care vizează ridicarea standardului de viaţă al locuitorilor, modernizarea căilor de transport, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi asigurarea celor de alimentare cu apă, de canalizare şi alte facilităţi.
Până la Internet.
Aş spune că sunt condiţii pentru un adevărat salt în ceea ce priveşte dezvoltarea rurală, dat fiind faptul că UE este interesată în acest sens şi oferă destul de multe fonduri care pot fi accesate pe bază de proiecte. Unele dintre ele au fost deja aplicate sau sunt în curs de derulare.
De ce ar mai fi nevoie?
De voinţă politică şi de o implicare mai mare a comunităţilor locale. Am vizitat mai multe ţări şi am constatat că populaţia este implicată voluntar în crearea unor condiţii cât mai bune pentru comunitate.
E vorba de mentalitate.
Se ştie că mentalitatea se schimbă foarte greu şi cu cât eşti mai în vârstă, cu atât eşti mai conservator, iar la noi populaţia de la sate este îmbătrânită. Am speranţă în generaţiile care vor veni. Mulţi au plecat în vestul Europei, unii se vor întoarce, alţii nu. Cei care vor veni, care au văzut ce s-a făcut dincolo, cum s-a făcut, au cunoscut comportamentul, modul de gândire şi acţiune al altora, vor dori să facă lucruri asemănătoare şi în localităţile lor.
În tot acest proces atât de complex, care este rolul cercetării ştiinţifice de specialitate?
În ţara noastră, cercetarea ştiinţifică a fost axată, încă de la început, pe câteva direcţii - creşterea producţiilor la hectar şi păstrarea potenţialului de fertilitate a solului, suportul material al recoltelor. De-a lungul timpului, au fost obţinute rezultate bune care au fost aplicate în practică şi care au avut efect pozitiv asupra nivelului şi al calităţii producţiilor.
O întrebare pe care o pun adesea: ţin seama factorii de decizie de rezultatele acestor cercetări?
Uneori da, uneori nu. După părerea mea, clasa politică ar trebui să fie mai conştientă de rolul cercetării ştiinţifice şi asta nu doar în domeniul ştiinţelor agricole. Din păcate, în ultimii 20 de ani, s-a acordat o atenţie mai mică cercetării agricole, s-au redus foarte mult fondurile pentru cercetare, a scăzut la jumătate numărul cercetătorilor. Dar şi în aceste condiţii, putem spune că avem ce etala - soiurile româneşti ocupă 70% din suprafeţele cultivate în ţară, tehnologii perfecţionate de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor, metode de conservare a fertilităţii solului şi alte soluţii tehnice cu impact economic pe care le punem la dispoziţia agricultorilor. Agricultura este o ştiinţă şi o profesie care nu poate fi făcută oricum. Scris de Elena Solunca Moise
Comentarii
Trimiteți un comentariu