Democratie si saracie

Cum a fost vanduta Romania!

Desecretizarea scrisorii din 1990 a guvernatorului BNR Mugur Isarescu catre

FEDERAL RESERVE (SUA)

Asta-i Romania celor 27 de ani de Democrazy  
O democrație defectuoasă ; Un sistem de guvernare în care reprezentanții aleși devin iresponsabili și societatea civilă este forțată să joace în opoziție. 

O problemă cu care se confruntă o democrație atunci când nu reușește să aleagă reprezentanți sensibili !

Vezi și

Semnificativ este faptul ca viziunea nu este deloc restransa la probleme de moneda, macrostabilitate financiara sau curs, asa cum te-ai astepta cand e vorba de guvernatorul BNR, ci priveste economia in intregul ei. Este o prima atestare a “naratiunii” neoliberale care a ocupat exclusiv spatiul public romanesc, in care “economia de piata”, “privatizarea”, “liberalizarea” si toate celelalte au fost prezentate drept noile dogme infailibile care acopereau un jaf national.

De asemenea, este de remarcat cum, de la bun inceput, se punea problema “reformarii radicale a sistemului bancar”. Ca acum, acelasi Isarescu sa se planga ipocrit ca lipseste capitalul romanesc!

Miza, ca si in celelalte tari estice de atunci, era alegerea politicilor prin care state centralizate, planificate, cu companii exclusiv de stat, sunt transformate in uriase piete de resurse, mana de lucru ieftina, in debusee si, in general, in ceea ce am ajuns astazi: colonie. In care “suferinta oamenilor”, invocata ipocrit la un moment dat, a devenit foarte, foarte ieftina pentru guvernatorii nostri de tot felul si de toata speta…
Trebuie remarcat faptul ca, de pilda, in Polonia s-a aplicat chiar o terapie de soc, nu doar un gradualism secvential rapid, cum preconiza Isarescu in anii ’90. Cum-necum, insa, Polonia, cu toata terapia de soc, adica aplicare de schimbari structurale care sa genereze rapid tranzitia de la economia planificata de stat la cea “de piata“, are o economie mult superioara celei romanesti.

Si nu din cauza resurselor sau oamenilor, ci, fireste, din cauza politicilor si a strategiei economice folosite. De altfel, aceeasi Polonie nu a trecut prin criza pentru ca banca lor centrala a tinut din scurt creditul privat si nu s-a intamplat ce s-a intamplat la noi, unde Mugur Isarescu a “uitat” robinetul creditelor deschis la maxim, ca sa aiba apoi pretext pentru acordul sinistru incheiat cu FMI in 2009, alaturi de Traian Basescu.

Poate merita mentionat si faptul ca a existat o tentativa a lui Ion Iliescu de a-l schimba din functie pe Mugur Isarescu, in 2000, repede lasata balta in urma unor “indicatii” primite de foarte de sus. Si ca Mugur Isarescu face parte din Comisia Trilaterala.

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est
O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED.

În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

Traducerea integrală a scrisorii
“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre. Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite.

În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.

În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România.

În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.

Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.

Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol.

Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. O
bținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați.

Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru căintroduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:
Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și

Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:
Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rareSă evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupțiaSă limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.

Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

Ce este Federal Reserve

Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Statelor Unite.Dar, la începutul secolului trecut, s-a forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică. Astfel, FED a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan. În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să
îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci).

Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici bancheri americani.

Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorţi de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve.

Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”.
Sursa : http://www.poatenustiai.ro/cum-a-fost-vanduta-romania-desecretizarea-scrisorii-din-1990-a-guvernatorului-bnr-mugur-isarescu-catre-federal-reserve-sua/

Cuvîntul clicocraţie înseamnă „puterea clicii“, iar cleptocraţie înseamnă „puterea hoţilor“.Clicocraţia cleptocrată înseamnă „clica hoţilor de la Putere“: adică a tuturor partidelor care au guvernat ţara şi o guvernează şi acum, indiferent de denumirea – P.S.D., P.C., P.N.L., P.N.Ţ.C.D., P.D., U.D.M.R. – sau de doctrina pe care o afişează: adevărata lor doctrină a fost şi este una singură, jefuirea Patrimoniului Naţional, prin rotirea „democratică“ la guvernare şi prin înţelegeri subterane.

Dacă distrugerea, în cei 19 ani de guvernare, a economiei, agriculturii, culturii, moralei şi spiritualităţii ortodoxe a societăţii româneşti provocată de aceste partide încă nu vă este clară, să demonstrăm, pe-ndelete încrengătura încîlcită a clicocraţiei.

1. Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.) a devenit Frontul Democrat al Salvării Naţionale (F.D.S.N.), dar fără să aibă curajul să spună că este de dreapta sau de stînga. A devenit, apoi, P.D.S.R., iar prin unirea, în vara lui 2004, cu defunctul partid „istoric“ P.S.D.R. al defunctului Sergiu Cunescu, a devenit actualul P.S.D. – ca să îi păcălească pe unii şi să intre în InternaţionalaSocialistă –, dar fiind la fel de demagogic precum înainte. Din F.D.S.N. s-a desprins P.D.-F.S.N., ulterior rămas la literele P.D., care, zicea, recent, Vasile Blaga, „era mai liberal decît F.D.S.N.“ şi, ca atare, făcea opoziţie P.D.S.R.-ului. De fapt, nu era decît o şmecherie cu care să prostească electoratul: P.D., făcînd „opoziţie“ P.D.S.R.-ului din care provenea, va intra la guvernare cu C.D.R. – adică P.N.Ţ.C.D., P.N.L., P.U.R., U.D.M.R. etc. Prin asta, însă, partea camuflată a clicii F.S.N.-ului a rămas la guvernare, în mandatul 1996-2000, prin P.D., care avea să îşi protejeze foştii colegi de partid, cu care făcuse „revoluţia“. Apoi, P.D. a revenit la guvernare, între 2004-2008, reinstituind fosta C.D.R., mai puţin defunctul P.N.Ţ.C.D.

Dar P.S.D. (ex-F.S.N., ex-P.D.S.R.) este cel care a iniţiat cursul decăderii ţării, prin „Reforma“ şi „Marea Privatizare“ – echivalente cu Marea jefuire a Ţării. P.S.D. a condus România cel mai mult timp, deci a jefuit cel mai mult! În ultimul său mandat, P.S.D. a înstrăinat inclusiv PETROM şi SIDEX, acesta fiind caracterizat – după fraza lui Petre Roman, premierul F.S.N.-ului – ca „o grămadă de fiare vechi“. Vorbind de afacerea extrem de păguboasă SIDEX, Adrian Năstase zicea despre „investitorii strategici“ (citeşte: escrocii) din echipa lui Mittal: „Ei nu au ştiut ce cumpără, noi nu am ştiut ce vindem!“ (cf. România liberă, 8 ianuarie 2002, pag. 1). Deci, Adrian Năstase era deştept să vîndă, iar indianul Mittal era aşa de prost să cumpere „o grămadă de fiare vechi“; după care, „prostul“ Mittal a devenit cel mai bogat siderurgist din lume! Iar după înstrăinarea SIDEX-ului către Mittal, în combinat au murit, în cinci ani, prin accidente de muncă, mai mulţi muncitori decît muriseră în toată istoria combinatului, de circa cinci decenii! Pe de altă parte, înainte de escrocheria cu „privatizarea“ marii firme PETROM prin înstrăinarea ei către obscura firmă OMV, premierul Adrian Năstase, relevase că „cine stăpâneşte Petrom are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică“ (cf. Adevărul, nr. 4113, 18 sept. 2003, p. 1). Dar, cu trei luni înainte de a fi apărut afirmaţia sus-citată a premierului, preşedintele P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, avertizase asupra pericolului „privatizării“ PETROM, prin publicarea articolului „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“ (în revista România Mare, nr. 674, 13 iunie 2003, p. 20). Deci, deşi Adrian Năstase era conştient de valoarea strategică a PETROM, a înstrăinat-o. Acesta este partidul continuu trădător, P.S.D.!!!

2. Şi cine era ministrul industriei şi energiei care a înstrăinat PETROM? Era Dan Ioan Popescu, lider al P.S.D., care s-a dat la fund intrînd în P.U.R. Dar P.U.R., acum redenumit „Partidul Conservator“ (P.C.), guvernase alături de C.D.R., în 1996-2000. Văzînd că C.D.R. „intră la apă“, a trecut în barca P.S.D.-ului, guvernînd cu acesta şi cu U.D.M.R. în mandatul 2000-2004. Văzînd că P.S.D. intră din nou la apă, în vara lui 2004 trece, din nou, în „opoziţie“ – din care, am văzut, mai făcuse parte – şi, din decembrie 2004 guvernează alături de foştii colegi politici P.D., P.N.L. şi U.D.M.R. (adică fosta C.D.R. spartă, fără P.N.Ţ.C.D.). În 2007, văzînd că iarăşi se împute treaba, iese de la guvernare şi se aliază – cu cine?! – tot cu fostul inamic P.S.D., iar acum, în această campanie electorală, a făcut, din nou, alianţă tot cu inamicul-amic P.S.D. În mod îndreptăţit preşedintele Traian Băsescu a caracterizat P.C. (fost P.U.R.) ca fiind „partidul toxic“! Într-adevăr, similar cu politicienii traseişti, Partidul Conservator poate fi supranumit „partidul-traseist“: aşa cum curvele fac „traseul pe centură“, P.C. „face trotuarul politicii“!

3. P.N.L.-ul, altă cloacă! Cine fusese premierul F.S.N.-ului? Petre Roman. Acesta a făcut un „nou“ partid, P.D., care era partea „liberală“ a F.D.S.N., iar după ce a fost dat afară din P.D. de Traian Băsescu, a fost recuperat de P.N.L., fostul inamic politic, fiind pus ca „reprezentant al românilor din dispora“!!! Ce are ăsta cu românii, fi ei şi din diaspora?! Nimic! Tot la P.N.L. au naufragiat – printre alţii, ca Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu – şi foştii miniştri ai P.D.S.R. Mircea Coşea şi Teodor Meleşcanu, şi, mai ales, fostul premier-succesor Theodor Stolojan-Scrîşnet! P.N.L. a guvernat, tot timpul, sprijinit pe cîrja numită U.D.M.R., care nu e partid şi care este urmaşa organizaţiilor fascisto-horthyste şi nu are ce căuta în România, nicidecum în Parlament. Turpitudinea P.N.L.-ului a mers pînă acolo încît, la alegerile parlamentare actuale, P.N.L.-ul a „împănat“ U.D.M.R-ul cu membri ai P.N.L. doar pentru ca această organizaţie fascistă să aibă liste complete în toate colegiile din ţară şi a poza în partid politic. De altfel, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a excelat prin vizitele făcute la Budapesta, de unde primea ordine. P.N.L. nu mai este partid naţional, ci antinaţional. În plus, P.N.L.-ul geme de monarhişti: premierul Tăriceanu, ministrul Adrian Iorgulescu, vorbetele P.N.L.-ului Crin Antonescu ş.a.; dar un liberal-monarhist este echivalent, sub raport semantic, cu ocontradictio in adjecto, o contradicţie în termeni – adică, zis mai pe româneşte, înseamnă că „îşi dă cu stîngul în dreptul“, iar din punct de vedere politologic este echivalent cu schizofrenia politică!

4. Dacă fostul P.D. fusese aripa de „dreapta“ a P.D.S.R. (ex-F.S.N.) – deşi fusese băgat, şi el, de către Traian Băsescu, în Internaţionala Socialistă –, actualul P.D.-L. este aripa de „stînga“ a P.N.L. Acum, P.D.-L., condus de Emil Boc şi Theodor Stolojan, conţine scursorile provenite din P.D. şi P.N.L., cum sunt Theodor Stolojan – care fusese dat afară din P.N.L. de Valeriu Stoica, iar acum face „partid bun“ cu chiar fostul său inamic Valeriu Stoica-Bancrută-Frauduloasă! Vedeţi cît de îmbîrligat este „sistemul ticăloşit“, clasa politică actuală pe care am numit-oclicocraţia cleptocrată?! Conform „Listei candidaţilor pătaţi“, cei mai mulţi traseişti sunt la P.D.-L., iar unii candidaţi (cîţiva fiind parlamentari) au şi dosare penale (cf. Academia Caţavencu, nr. 46, 19-25 noiembrie 2008, pag. I-XVI, pehttp://www.catavencu.ro/hotie_turnatorie_si_traseism_sa_fie_dar_sa_stim_si_noi-4207.html)! Dar, surpriză, deşi P.D. – baza actualului P.D.-L. – este membru al InternaţionaleiSocialiste, în seara zilei de 30 noiembrie, după încheierea alegerilor, socialistul „democrat“ Emil Boc s-a grăbit să declare, ritos, că „electoratul a votat P.D.-L.-ul, adică dreapta!“ Şi, „consecvent“, a repetat inepţia asta până marţi, 8 decembrie a.c., cînd a fost nevoit să anunţe alianţa guvernamentală cu P.S.D., deci cu „stînga“, care, de fapt, este tot dreapta, dar camuflată demagogic în lozinci de stînga! Aceasta este clicocraţia cleptocrată.

5. Mai mult. Actualul P.D.-L.-ist Theodor Stolojan, fost liberal, fost F.S.N.-ist, ca premier al F.S.N.-ului a confiscat valuta pentru a acoperi pagubele guvernului condus de Petre Roman – în care fusese ministru de finanţe –, guvern care prăpădise toată valuta lăsată de Nicolae Ceauşescu! Apoi, „Stolo“ a aliniat preţul intern al energiei electrice la preţul internaţional – ceea ce este o măsură economică absolut aberantă. Urmarea a fost tot aberantă şi extrem de păgubitoare: toate întreprinderile au ajuns să aibă datorii enorme („arierate“), din care cauză au fost puse pe butuci sau înstrăinate pe nimic. Ca răsplată pentru această măsură antinaţională, „Stolo“ a primit o sinecură la Banca Mondială! Ăsta era prezentat în sondajele mincinoase ca fiind pe primul loc în preferinţele electoratului, iar miercuri, 9 decembrie, a fost desemnat de preşedintele Băsescu drept noul premier, care să scoată ţara din criză, fiindcă este „omul lui de încredere adică. Să ne amintim că, după revenirea de la Banca Mondială – unde a tăiat frunză la cîini – a fost consilierul Grupului Tofan, pe care l-a consiliat aşa de bine încît l-a băgat în faliment! Acesta este „competentul“ economist „Stolojan al II-lea“, care s-a îmbogăţit prin afacerea Megapower, dar care a sărăcit România cît a fost „Stolojan Întîiul“! Dar, culmea circului, megapropunerea de primul premier desemnat s-a transformat, după patru zile, în minipropunerea celui de-al doilea premier desemnat: micul Boc!!!

6. Dar să vedeţi ce „mîini bune“ are P.D.-L-ul: bune de furat! Unul dintre liderii P.D.-L.-ului este Gheorghe Flutur. Iată o mostră din Ziua: «Fostul ministru al Agriculturii, Gheorghe Flutur, este acuzat de subminarea economiei naţionale, asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, după ce foştii membri ai Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva (RNP) au formulat pe numele peledistului o plîngere penală. Nu este prima plîngere de acest gen, Gheorghe Flutur fiind reclamat în repetate rînduri la Parchet. Pînă în momentul de faţă, însă, nu a fost tras la răspundere graţie intervenţiilor politice. De altfel, este cunoscut faptul că actualul său şef pe linie de partid, Theodor Stolojan, a făcut trafic de influenţă pe lîngă şeful statului, Traian Băsescu, pentru a „îngropa“ dosarele în care Flutur era cercetat.» Articolul relevă multe ilegalităţi – cu lemne, împăduriri, sturioni etc. –, aşa că voi mai cita finalul:

«Bani de pe urma aviarei. Un alt ordin păgubitor pentru stat semnat de fostul ministru este Ordinul 392/2005. Prin acest act s-a modificat ordinul 391/2003 privind predarea spre exploatare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publica a statului, cu plata anticipată. Măsura abuzivă a avantajat firmele private în încheierea de contracte păgubitoare pentru Romsilva, întrucît a dat posibilitatea acestora să ridice marfa şi să o achite ulterior fără ca unitatea să aibă garanţia plăţii. Nu în ultimul rînd, Flutur este acuzat de crearea artificială a crizei „gripa aviară“. Criză care a dus la cheltuirea unor importante sume de bani de la bugetul de stat, precum şi la sacrificarea a milioane de păsări. În realitate, criza aviară a reprezentat pentru camarila lui Flutur o buna ocazie de a obţine profituri consistente punînd mîna pe contracte fără licitatie» (vezi Mihnea Talău, „Flutur acuzat de subminarea economiei“, în Ziua, nr. 3919, 3 mai 2007, pe http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-05-03&id=219982). Aşa cum s-a relevat în presă, „dezinfectantele“ contra „aviarei“ nu erau decît apă cu detergenţi! Norica Nicolai a făcut o interpelare în Parlament, dar a fost ignorată (vezi:http://www.gandul.info/politica/norica-nicolai-vrea-ancheta-pentru-gripa-aviara.html?3928;2441660)! Iar cel care a candidat pentru funcţia de deputat în colegiul 4 Ialomiţa, Gheorghe Tinel, era atunci şeful Corpului de Control al ministrului Gh. Flutur. Ce controla ăsta?! Soţia unuia dintre marii şefi subordonaţi lui Gh. Flutur avea o firmă care furniza „antidotul“ pe bază de Dero contra aviarei! Puteţi ghici cărui mahăr îi era soţie?! Hai, încercaţi, că sunteţi pe-aproape!

7. Acum, prin aplicarea „uninominalului“, s-a realizat obiectivul urmărit de aceste partide şi de cei care le manipulează din afară: eliminarea partidelor naţionaliste – P.R.M. şi P.N.G. – şi formarea a două partide mari, ca în S.U.A.: P.S.D şi P.D.-L. – care ar imita Partidul Democrat şi, respectiv, Partidul Republican din S.U.A. Căci P.N.L. nu mai contează, iar, în curînd, va dispărea din viaţa politică, precum P.N.Ţ.C.D.-ul. Cît despre U.D.M.R., nici nu este partid, dar, cum am mai relevat, serveşte de cîrjă politică pentru formarea unei majorităţi parlamentare, sau chiar a unei „minorităţi“ – cum a fost situaţia în care a guvernat P.N.L.-ul în ultimii doi ani. Deja Boc, deşi voia să se unească numai cu duşmanul de mai ieri, P.N.L., şi să formeze „dreapta“, iar P.S.D. să rămână pe „stânga“ – deşi e de „stânga“ doar în demagogie –, a cotit-o, deja, spre „stînga“! Culmea tupeului, după ce a intenţionat să refacă Alianţa „D.A.“, acum se reface F.S.N.-ul. Aţi văzut, stimaţi români păcăliţi, că, dacă Boc se alia cu P.N.L., cu „dreapta“, atunci Norica Nicolai ar fi făcut casă „bună“ cu Gheorghe Flutur, împotriva căruia ceruse anchetă în Parlament. Dar, din nevoia de a pune mîna, mai repede şi mai sigur pe „ciolan“, s-a aliat cu P.S.D., „duşmanul“ ideologic de pînă în 6 decembrie a.c.!!! Să ne mi amintim că „liberalul“ Dinu Patriciu a sponsorizat, simultan, atît P.S.D.-ul, cît şi P.N.L.-ul – ba, încă, mai mulţi bani a dat la P.S.D. decît la P.N.L., urmînd practica modelului său în „politică“, Marc Rich. În treacăt fie spus, singurul avantaj al uninominalului a fost că Peter Eckstein Kovacs, „Senatorul homosexualilor a pierdut locul în Parlament“ (cf. http://ro.altermedia.info/minoritati/senatorul-homosexualilor-a-pierdut-locul-in-

parlament_10578.html).

Acestea-s partidele care au dus ţara de rîpă şi vor să se eternizeze la Putere! Iată de ce nu trebuia să mai votaţi candidaţiiclicocraţiei cleptocrate!Partidele P.S.D.+P.C., P.D.-L, P.N.L şi U.D.M.R. formează aceeaşi clică, dar cu denumiri diferite, ca să fraierească electoratul, dar care se asociază prompt cînd e vorba să fure angro (vezi, în acest sens, Răzvan Savaliuc, „Esplanada hoţilor“, în Ziua, nr. 4224, 6 mai 2008, http://www.ziua.net/display.php?data=2008-05-06&id=236864)! Vorba românului, „Toţi sunt tot un drac!“ Credeţi că actualii lor candidaţi la Senat şi la Camera Deputaţilor – care vor forma noul Parlament – au mai mare valoare morală şi profesională decît cei de pînă acum? Vă înşelaţi, aşa cum v-aţi lăsat păcăliţi şi pînă acum! Sau, chiar dacă ar fi mici excepţii, tot şefii lor decid, iar ei trebuie să se supună!

Principala mare miză a acestor alegeri a fost înstăpînirea lejeră la Putere cele două „mari“partide: P.S.D. şi P.D.-L, deşi ele sunt mari nu prin proporţiile date de procentajele obţinute, ci prin modul cum au furat alegerile, mituind electoratul – lipsit de demnitate – cu băutură, cîrnaţi şi alte asemenea mărfuri şi, mai ales, prin falsificarea voturilor din urne şi, apoi, prin faimoasa „redistribuire“. Iar a doua mare miză este ca, la adăpostul imunităţii parlamentare, să fie scăpaţi de puşcărie mulţi dintre candidaţi sau alţi membri ai cleptocraţiei – cleptocraţie care a guvernat pînă acum şi care vrea să se perpetueze la Putere! Iar a treia miză a fost eliminarea partidelor naţionaliste din Parlament.

Iată de ce nu trebuia să mai votaţi clicocraţia. Acum aţi rămas tot cu sărăcia!

Numai că P.S.D. şi P.D.-L. însumează circa 50 la sută – cu furtul cu tot al alegerilor! – din opţiunile electoratului prezentat la vot, adică 40 la sută din total, „restul“ de 60 la sută fiind absenteiştii! Deci, partidele aflate acum în Parlament şi la Putere nu au legitimitate!

Iată de ce ultima soluţie este încă o revoluţie. Dar una autentică, nu ca „marea minciună televizată“, din decembrie 1989!

16 decembrie 2008

Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU

Faceți căutări pe acest blog

Politici Sociale

Democratie si saracie

Destinatii uimitoare pe glob

Duda a pus mâna pe Casa Regală

Nu poti multiplica bogatia divizand-o !

Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

Fii propriul tău nutriționist

Maya ramane o civilizatie misterioasa

Slăbești daca esti motivat

Serbet de ciocolata

Medicament retras - folosit în diabet

Brexit-ul - Spaima Europei

Virusul Misterios

Sistemele solare - apă caldă

Aparitia starii de insolventa

TRUMP ESTE PRESEDINTE

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O lume a societatii paralele

Duda a pus mâna pe Casa Regală

O Nouă Republică !